Gertrude Elion a dezvoltat medicamente revoluționare în tratarea leucemiei. Laureată Nobel pentru Fiziologie sau Medicină

Gertrude Elion a fost farmacolog și biochimistă americană a cărei muncă a dus la crearea unor tratamente revoluționare pentru boli precum leucemia, transplantul de organe, infecțiile virale și SIDA. Împreună cu George H. Hitchings și Sir James Black, Gertrude a primit în 1988 Premiul Nobel în Fiziologie sau Medicină, pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul farmacologiei.

Născută la 23 ianuarie 1918 în New York, într-o familie de imigranți (tatăl, dentist, provenea din Lituania, iar mama din Rusia) Gertrude Belle Elion a fost inspirată să studieze chimia după ce și-a pierdut bunicul din cauza cancerului.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Elevă strălucitoare încă din copilărie, Gertrude Elion a absolvit liceul la vârsta de 15 ani, după care s-a înscris la Hunter College, o instituție de învățământ superior pentru femei din New York, obținând licența în chimie în 1937. Deși dorea să își continue studiile, a întâmpinat dificultăți în a fi admisă la programe de doctorat, în principal din cauza genului său. Dar problemele au continuat în momentul în care a vrut să se angajeze în domeniu, impedimentul fiind cauzat de același motiv: era femeie. Și-a găsit de lucru, inițial ca asistent de laborator la New York Hospital School of Nursing (1937), apoi a fost asistent chimist organic la Denver Chemical Manufacturing Company (1938-39), profesor de chimie și fizică la liceu, în New York City (1940-42) și chimist cercetător la Johnson & Johnson (1943-44), în aceeași perioadă urmând și cursuri la Universitatea din New York (M.S., 1941). Incapabilă să se dedice studiilor cu normă întreagă, Elion nu a obținut niciodată un doctorat.

În 1944, a fost angajată pe postul de cercetător la Burroughs Wellcome Company, unde a colaborat cu George Hitchings (parteneriatul lor s-a întins pe parcursul a 40 de ani), împreună dezvoltând o metodă sistematică de producere a medicamentelor bazată pe cunoștințe de biochimie și boli. Unul dintre primele medicamente produse de cei doi a fost pentru leucemie și a ajutat mulți copii bolnavi să supraviețuiască.

Ceea ce a făcut ca munca lui Elion și a lui Hitchings să fie atât de remarcabilă a fost abordarea lor rațională și fundamentată pe dovezi. În loc să se bazeze pe încercări și erori, ei au dezvoltat o metodă sistematică de proiectare a medicamentelor, care implica înțelegerea profundă a proceselor biochimice (au studiat în detaliu modul în care funcționează celulele bolnave și au identificat punctele vulnerabile pe care le-ar putea ataca medicamentele), proiectarea moleculelor (au creat molecule cu structuri specifice, concepute pentru a interacționa cu anumite ținte moleculare din organismul bolnav), testarea și optimizarea (au testat eficacitatea și siguranța noilor compuși, făcând ajustări pentru a îmbunătăți proprietățile lor).

Iar una dintre primele boli pe care Elion și Hitchings au decis să o abordeze a fost leucemia. Această afecțiune malignă a sângelui era deosebit de devastatoare, în special pentru copii. Prin înțelegerea proceselor celulare implicate în dezvoltarea ei, cei doi au reușit să dezvolte medicamente care interferau cu creșterea necontrolată a celulelor canceroase. Medicamentele create de Elion și Hitchings pentru tratarea leucemiei funcționau prin diferite mecanisme, inclusiv inhibarea sintezei ADN, împiedicând celulele canceroase să se multiplice și blocând procesul de replicare a materialului genetic, și întărirea sistemului imunitar – unele medicamente stimulau sistemul imunitar al organismului, ajutându-l să recunoască și să distrugă celulele canceroase.

Datorită eforturilor lui Gertrude Elion și ale lui George Hitchings, prognosticul pentru pacienții cu leucemie s-a îmbunătățit semnificativ. Mulți copii care altădată nu aveau nicio șansă de supraviețuire au putut să trăiască o viață normală. Astfel, descoperirile lor au deschis calea pentru dezvoltarea unor terapii eficiente și pentru alte tipuri de cancer și boli.

Intersant este că până să ajungă în acest punct, Elion a avut de doborât mai multe obstacole, totuși, prin determinare și muncă susținută, și-a îndeplinit obiectivele nobile. A fost refuzată de 15 școli de doctorat. A început ca secretară într-un laborator de chimie. După dezvoltarea primului medicament eficient împotriva leucemiei, a contribuit la dezvoltarea primului medicament imunosupresor, folosit în transplanturile de organe. A creat primul medicament antiviral de succes, acyclovir, folosit pentru tratarea herpesului. A fost aleasă în Academia Națională de Științe a Statelor Unite. A primit numeroase premii și onoruri pe parcursul carierei sale, devenind un adevărat model pentru femeile din știință. A fost o susținătoare pasionată a educației și a cercetării, dar și o jucătoare excelentă de tenis.

Deși s-a pensionat oficial în 1983, Elion a contribuit la supravegherea dezvoltării azidotimidinei (AZT), primul medicament utilizat în tratamentul SIDA. În 1991, a primit Medalia Națională pentru Știință și a fost inclusă în National Women’s Hall of Fame.

Elion nu s-a căsătorit și nu a avut niciodată copii.

Gertrude Elion, considerată una dintre cele mai importante figuri din istoria farmacologiei a cărei muncă a ajutat, prin crearea medicamentelor sale, la salvarea și îmbuntățirea vieții a milioane de oameni, a murit la 21 februarie 1999, la vârsta de 81 de ani.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/1988/elion/facts/

https://www.britannica.com/biography/Gertrude-B-Elion

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un medicament pentru slăbit a fost aprobat și pentru apnee

Exercițiile fizice, mai eficiente decât medicamentele în prevenirea recidivei cancerului

Un medicament experimental a ajutat pacienții cu cancer să trăiască cu 40% mai mult

Cafeaua poate afecta tratamentele medicamentoase. Un farmacist explică de ce!