În 1787, în timpul redactării și ratificării Constituției Statelor Unite, fondatorii s-au angajat în dezbateri ample cu privire la calificările care urmau să fie impuse pentru cele mai înalte funcții ale națiunii. Au fost prezentate diverse puncte de vedere, reflectând o gamă largă de opinii cu privire la cine ar trebui să fie eligibil pentru a ocupa funcții federale. Unii delegați au susținut că membrii Congresului nu ar trebui să fie debitori sau persoane născute în străinătate. Preocupările legate de debitori, de exemplu, proveneau din îngrijorări legate de potențiale conflicte de interese sau de susceptibilitatea la corupție. Iar problema persoanelor născute în străinătate a fost legată de temerile legate de loialitatea divizată și de loialitatea față de alte națiuni.
Pe de altă parte, au existat susținători care au insistat ca toți funcționarii federali să fie proprietari funciari. Această perspectivă era înrădăcinată în convingerea că proprietatea funciară demonstrează stabilitate, angajament față de țară și un interes direct în prosperitatea acesteia.
Contrar impunerii unor calificări stricte, câțiva fondatori au susținut restricții minime cu privire la persoanele care puteau ocupa funcții federale. Aceștia credeau că alegătorii ar trebui să aibă autoritatea finală în a decide cine este cel mai potrivit pentru aceste funcții, punând accentul pe principiile democratice și pe încrederea în suveranitatea populară.
De-a lungul timpului, pe măsură ce Constituția a fost redactată și ratificată, s-a ajuns la compromisuri pentru a stabili un cadru care să echilibreze diverse preocupări și perspective.
În cele din urmă, Constituția a subliniat cerințele specifice de eligibilitate pentru diferite funcții federale, cum ar fi vârsta, statutul de cetățean, rezidența și absența anumitor descalificări, cum ar fi implicarea în insurecție sau rebeliune împotriva guvernului. Aceste dispoziții urmăreau să garanteze că persoanele care ocupă funcții federale îndeplinesc criteriile de bază, susținând în același timp principiile meritocrației și responsabilității.
Orice persoană care poate îndeplini următoarele condiții. Candidatul trebuie să fie un cetățean născut în Statele Unite. Ceea ce înseamnă că trebuie să se fi născut pe teritoriul Statelor Unite sau din părinți cetățeni americani indiferent de locul în care s-au născut, și nu a devenit cetățean american prin priocesul de naturalizare. Să aibă cel puțin 35 de ani, Această cerință de vârstă asigură că persoana a dobândit suficientă experiență de viață și maturitate pentru a face față responsabilităților președinției. De asemenea, candidatul trebuie să fi fost rezident al Statelor Unite timp de cel puțin cel puțin 14 ani, ceea ce presupune garanția că persoana respectivă are o înțelegere profundă a țării și a valorilor sale. În plus față de îndeplinirea acestor criterii de eligibilitate, un candidat trebuie să treacă și prin procesul electoral, care implică câștigarea alegerilor primare în cadrul partidului său politic și apoi obținerea majorității voturilor electorale în alegerile generale.
Există anumite categorii de persoane cărora le este explicit interzis să devină președinte al Statelor Unite. Cum ar fi: persoanele care nu s-au născut cetățeni ai Statelor Unite, chiar dacă ulterior aceștia dobândesc cetățenia prin naturalizare.
Orice persoană cu vârsta sub 35 de ani nu îndeplinește cerința constituțională privind vârsta și, prin urmare, nu poate deveni președinte. Dacă o persoană nu a fost rezident al Statelor Unite timp de cel puțin 14 ani, aceasta nu poate candida la președinție. O persoană care a îndeplinit deja două mandate de președinte nu poate fi aleasă din nou din cauza limitelor de mandate stabilite de amendamentul 22 al Constituției. De asemenea, persoanele care au fost condamnate pentru anumite infracțiuni pot fi decăzute din dreptul de a ocupa o funcție federală, inclusiv președinția, cât și persoanele considerate incapabile din punct de vedere mintal ori inapte să îndeplinească îndatoririle președinției.
Persoanele care au renunțat la cetățenia americană sunt și ele neeligibile pentru a deveni președinte.
Și, spre deosebire de aristocrațiile europene, scrie History, în care numai domnii cu pământuri bogate puteau conduce, Constituția Americii nu impunea cerințe financiare sau restricții religioase cu privire la cine este potrivit pentru funcție.
Primul președinte al Statelor Unite ale Americii a fost George Washington, aflându-se în funcție din 30 aprilie 1789 până în 4 martie 1797.
De la înființarea funcției în 1789, 45 de bărbați au ocupat 47 de mandate prezidențiale; discrepanța provine de la două persoane alese pentru mandate neconsecutive: Grover Cleveland este considerat atât al 22-lea, cât și al 24-lea președinte, în timp ce Trump este considerat atât al 45-lea, cât și al 47-lea președinte.
Poate unul dintre cei mai controversați președinți americani a fost Richard Nixon, a cărui președinție a fost marcată de scandalul Watergate, care a dus în cele din urmă la demisia sa în 1974.
Scandalul Watergate, un eveniment major de corupție politică din timpul președinției lui Nixon (1972-1974), a izbucnit după spargerea sediului Comitetului Național Democrat din clădirea Watergate. Investigațiile au dezvăluit legături cu administrația Nixon și o mușamalizare extinsă, amplificată de încercările de obstrucționare a justiției și de existența unor înregistrări secrete. Presat de acuzații și de perspectiva destituirii, Richard Nixon a demisionat pe 9 august 1974, devenind primul președinte american care a făcut acest gest.
Tot legat de președinții americani, patru dintre ei au fost asasinați. Abraham Lincoln, asasinat de John Wilkes Booth la 14 aprilie 1865, James A. Garfield, asasinat de Charles J. Guiteau la 2 iulie 1881, William McKinley, asasinat de Leon Czolgosz la 6 septembrie 1901 și John F. Kennedy, asasinat de Lee Harvey Oswald la 22 noiembrie 1963.
Mulți președinți au avut cariere neobișnuite înainte de a ajunge la Casa Albă. Jimmy Carter, al 39-lea președinte, a fost cultivator de arahide. Ronald Reagan, al 40-lea președinte, a fost un celebru star de cinema, Abraham Lincoln, al 16-lea președinte, cândva a fost inclusiv tăietor de lemne pentru garduri, Andrew Johnson, al 17-lea președinte al Statelor Unite, a fost croitor înainte de a fi președinte, iar Harry Truman, cel de-al 33-lea președinte, a fost negustor de haine, vânzând îmbrăcăminte și accesorii pentru bărbați, în special pălării.
Odată ajuns la Casa Albă, fiecare președinte și-a lăsat amprenta în moduri diferite. De fapt, înainte de venirea lui Theodore Roosevelt la putere în 1901, scrie National Geographic, Casa Albă nici măcar nu se numea Casa Albă! Ci Palatul președintelui, Casa președintelui sau Conacul executiv. Roosevelt a numit-o oficial Casa Albă.
Dar Theodore Roosevelt nu a fost singurul președinte care a inventat o nouă expresie – White House. Martin Van Buren, al optulea președinte, este uneori creditat cu crearea expresiei „OK”, uzitată azi de oamenii din toată lumea. În timpul campaniei sale, cluburile Old Kinderhook (O.K.) s-au format pentru a-l susține pe președinteșe Van Buren, astfel că mai târziu „OK” a ajuns să însemne „în regulă” și a fost preluată de toți, indiferent de naționalitate.
Printre președinții Statelor Unite, curiozitățile abundă: Teddy Roosevelt a fost primul care a călătorit cu mașina în timpul mandatului, iar vărul său, Franklin Delano Roosevelt, primul care a călătorit cu avionul. Abraham Lincoln, cel mai înalt președinte (1,9 m), a fost și singurul inventator, brevetând în 1849 un dispozitiv pentru plutirea navelor. De asemenea, James Garfield a fost primul președinte stângaci, Millard Fillmore, primul cu mamă vitregă, și Ulysses S. Grant, primul amendat pentru depășirea vitezei cu căruța sa.
Surse:
https://www.history.com/news/what-are-the-qualifications-to-be-president-of-the-united-states
https://kids.nationalgeographic.com/history/article/presidential-fun-facts
Cum îți ceri scuze corect: greșelile de evitat și pașii care chiar contează
Condamnați la moarte, dar nevinovați. Ce se întâmplă atunci când justiția greșește fatal
Ziua în care costumul de baie bikini a făcut istorie la Paris