La 6 iulie 1885, chimistul și microbiologul francez Louis Pasteur (1822 – 1895), a realizat o descoperire medicală extraordinară: a testat cu succes primul vaccin împotriva rabiei pe un pacient uman, un băiat pe nume Joseph Meister. Acest eveniment important nu numai că i-a salvat viața lui Meister, dar a și revoluționat medicina, deschizând calea pentru imunologia și virologia modernă.
Munca lui Pasteur în domeniul rabiei a fost îndrăzneață, controversată și, în cele din urmă, triumfătoare.
A pus la îndoială dogmele științifice ale vremii, riscându-și reputația și chiar libertatea pentru a demonstra că o boală mortală poate fi învinsă prin vaccinare, prin curajul și ambițiile sale de geniu Pasteur inspirând generații viitoare de cercetători să lupte împotriva bolilor incurabile.
Înainte de marea descoperire a lui Pasteur, rabia era o condamnare la moarte. Transmis prin mușcătura unui animal infectat (adesea câini, lilieci sau vulpi), virusul ataca sistemul nervos, provocând simptome îngrozitoare: hidrofobie (frica de apă din cauza spasmelor dureroase ale gâtului), agresivitate, halucinații și paralizie. Iar rata de mortalitate era de aproape 100%, odată ce simptomele apăreau.
Fără un tratament eficient, victimele se confruntau cu o moarte agonizantă. Medicii puteau oferi doar îngrijiri paliative, ceea ce făcea căutarea unui vaccin de către Pasteur cu atât mai urgentă.
Pasteur făcuse deja valuri în știință prin refutarea teoriei generației spontane (dovedind că microbii cauzează descompunerea). Această teorie, acceptată timp de secole, susținea că viața poate apărea spontan din materie nevie – de exemplu, că viermii se nasc din carne putrezită sau că microbii apar din aer. Pasteur a demontat ideea prin experimente ingenioase, precum utilizarea baloanelor cu gât de lebădă, care au arătat că microorganismele provin din surse externe, nu se generează din nimic. Prin aceasta, a pus bazele teoriei microbiene a bolilor, revoluționând pentru totdeauna înțelegerea umană despre infecții și igienă. De asemenea, printre realizările lui științifice s-au numărat și dezvoltarea pasteurizării (uciderea bacteriilor dăunătoare din lapte și vin), și crearea vaccinurilor împotriva antraxului și a holerei aviare.
Într-un final, munca dedicată a lui Pasteur în domeniul atenuării ori slăbirii agenților patogeni pentru a crea imunitate a pus bazele vaccinului împotriva rabiei.
Pasteur și echipa lui, inclusiv Émile Roux, au lucrat fără încetare în laboratorul său din Paris. Au extras măduva spinării de la iepuri infectați cu rabie. Prin uscarea prelungită a probelor, au slăbit virulența virusului, iar administrarea acestuia câinilor i-a imunizat împotriva rabiei. Până în 1884, Pasteur protejase 50 de câini de rabie, dar testele pe oameni rămâneau un teritoriu necunoscut.
La 4 iulie 1885, o femeie disperată, mama lui Joseph Meister, a sosit la laboratorul lui Pasteur. Fiul ei de 9 ani fusese mușcat de mai multe ori de un câine turbat. Cu moartea aproape sigură, aceasta l-a implorat pe Pasteur să o ajute. Dar Pasteur nu era medic, ci chimist. Iar administrarea unui vaccin netestat pe un om era o mișcare riscantă din punct de vedere etic și legal. Totuși, în fața morții iminente a lui Joseph, el s-a consultat cu toți cei din echipa lui și a decis să continue.
Timp de 11 zile, Pasteur i-a injectat lui Joseph doze din ce în ce mai puternice de virusul rabiei atenuat. Tratamentul a fost un succes: Joseph nu a dezvoltat rabie.
Vestea vindecării s-a răspândit rapid, iar mulți dintre medici l-au lăudat pe Pasteur, salutându-l ca pe un erou. Au fost și sceptici printre ei, acuzându-l de experimentare nesăbuită. Dar, mai important decât neîncrederea unor medici, oamenii de rând au văzut o speranță și, în curând, pacienți din întreaga lume au venit în Paris pentru tratament.
Până în 1886, peste 2.500 de persoane primiseră vaccinul lui Pasteur, cu o rată de succes aproape perfectă dacă era administrat prompt.
Metoda lui Pasteur a devenit modelul pentru viitoarele vaccinuri, inclusiv cele pentru poliomielită, rujeolă și COVID-19. Pentru a satisface cererea globală, Pasteur a fondat Institutul Pasteur, în 1887, care este acum lider mondial în cercetarea bolilor infecțioase.
Între timp, în paralel cu munca revoluționară a lui, aveau loc și dezbaterile în medicină despre etica experimentelor pe oameni și despre riscuri vs. beneficii în tratamentele netestate.
În prezent, datorită lui Pasteur profilaxia post-expunere previne rabia dacă este administrată din timp, iar vaccinarea câinilor a redus drastic numărul de cazuri, deși rabia ucide în continuare aproximativ 59.000 de oameni anual, în special în Africa și Asia.
Louis Pasteur a încetat din viață la 28 septembrie 1895, la vârsta de 72 de ani, în Saint-Cloud, Franța, după o serie de accidente vasculare care i-au afectat sănătatea. Moartea sa a marcat sfârșitul unei ere, dar moștenirea lui trăiește în fiecare vaccin, în fiecare protocol de igienă și în curajul cercetătorilor care continuă să lupte împotriva bolilor. De la salvare lui Joseph Meister până la eradicarea variolei sau combaterea pandemiilor moderne, teoriile lui Pasteur rămân coloana vertebrală a medicinei. Așa cum spunea el însuși: Știința nu are patrie, deoarece cunoașterea aparține umanității – o viziune care îl definește atât ca om de știință, cât și ca umanist.
Surse:
https://www.pasteur.fr/en/institut-pasteur/history
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/rabies
https://www.pasteur.fr/en/research-journal/news/history-first-rabies-vaccination-1885
https://www.ebsco.com/research-starters/history/first-use-pasteurs-antirabies-vaccine
Milioane de copii din lume, în pericol din cauza ratelor scăzute de vaccinare
O nouă tehnologie ar putea elimina nevoia de vaccinuri administrate în mai multe doze
Vaccin „revoluționar” pentru pacienții cu melanom cutanat avansat
Eveniment major de sănătate publică! A fost confirmat un virus derivat din vaccin