Ok: Povestea celor două litere care au schimbat lumea

Din Toronto până în Timbuktu, din Buenos Aires până în Bangkok și din Paris, Texas, până în Paris, Franța, există un cuvânt pe care aproape oricine îl înțelege. Este scurt, în mod tradițional, doar două litere, dare are nenumărate sensuri și, în mod interesant, nimeni nu știe cu siguranță de unde provine. Acest cuvânt este „Ok”. Iar aceasta este povestea celor două litere care au schimbat lumea.

Ok, cele două litere care au schimbat lumea. Ok este un cuvânt extraordinar de versatil. Poate însemna atât „bine”, cât și „așa și așa”, de exemplu, comparați „e ok” cu „e doar pk”; poate însemna „sunt bine”; poate fi un tic verbal, un cuvânt de umplutură, o aprobare, o autorizare, o expresie a îndoielii sau pur și simplu o interjecție: ok!

„Ok” funcționează în orice context, de la romanele clasice până pe suprafața Lunii. Este folosit de președinți și de oameni simpli, de cercetători și de vânzători. Practic, este cuvântul universal.

Un cuvânt care nu ar fi acceptat în nicio limbă

Și totuși, este ciudat. „Este un cuvânt care arată și sună ca o abreviere. De obicei îl scriem ‘ok’, forma ‘okay’ este relativ recentă și rară, și nu îl pronunțăm ‘oc’, ci rostim numele literelor o și k”, observa lingvistul criminalist Allan Metcalfe, autorul volumului „OK: The Improbable Story of America’s Greatest Word”, într-un articol BBC din 2011.

Aspectul său este la fel de straniu: un o rotund lângă un k colțuros. „În mod normal, un cuvânt atât de neobișnuit nu ar fi acceptat într-o limbă. De regulă, limbile acceptă cuvinte noi doar dacă seamănă cu cele existente”, explica Metcalfe.

De unde vine, atunci, „ok” și cum a devenit atât de răspândit? Pentru mult timp, originea sa a fost un mister. „Pentru etimologi, stabilirea originii lui ‘ok’ a devenit o obsesie, echivalentă cu căutarea dovezii ultimei teoreme a lui Fermat pentru matematicieni”, scria The Economist în 2002.

Au existat zeci de teorii: inițiale germane, nume de orașe franceze, expresii grecești, scoțiene, africane, chiar și explicații legate de telegraf, tipografii sau armată. Fiecare avea susținători și critici, scrie IFL Science.

Povestea celor două litere care au schimbat lumea: cum a apărut cuvântul „ok”?

În anii 1960, cercetătorul Allen Walker Read a decis să clarifice definitiv problema. A descoperit cea mai veche atestare scrisă a termenului într-un ziar din Boston, din 23 martie 1839. Articolul explica „ok” ca fiind prescurtarea cuvintelor „all correct”, dar scris intenționat greșit: „oll korrect”.

La acea vreme, Bostonul era cuprins de o modă a abrevierilor și a ortografiei greșite folosite în glumă. „Ok” era, așadar, o glumă de moment, care ar fi dispărut rapid dacă nu ar fi intervenit alegerile prezidențiale din 1840. Susținătorii lui Martin Van Buren, supranumit Old Kinderhook, s-au organizat în „OK Club”, iar termenul a intrat definitiv în limbajul public.

Chiar dacă nu toată lumea acceptă această explicație, un lucru este cert: „ok” a supraviețuit. „Nu era nevoie de el pentru a umple un gol. Engleza avea deja ‘yes’, ‘good’, ‘fine’, ‘all right’. Dar ce a oferit ‘ok’ și celelalte nu au oferit a fost neutralitatea. O modalitate de a fi de acord fără a exprima o opinie”, spunea Metcalfe.

„’Ok’ a simplificat totul”, a concluzionat el.

Vă recomandăm să citiți și:

Industria frumuseții s-a transformat într-un univers religios, care cere credință

Astronomul care a rescris istoria Universului. A vrut să se facă iniţial preot. Mai târziu, mama sa a avut de suferit din cauza Bisericii

15 lucruri mai puțin știute despre Chris Rea

Test de cultură generală. De ce se spune că potcoavele aduc noroc?