Dincolo de „Driving Home for Christmas” și „The Road to Hell”, Chris Rea a fost o personalitate mult mai complexă decât imaginea muzicianului discret: autodidact, cinefil, pasionat de mașini și marcat profund de familie și boală.
Deși a avut o carieră lungă și foarte populară, a rămas mereu un artist discret, iar parcursul său spune mult despre cine a fost cu adevărat, atât ca muzician, cât și ca om
Chris Rea (Christopher Anton Rea) a început să cânte la chitară la 21 de ani, fără pregătire muzicală formală. A învățat singur, iar stilul său slide s-a conturat treptat, prin exercițiu și observație, nu ca rezultat al unei formări academice.
Născut în 1951, la Middlesbrough, Rea a fost unul dintre cei șapte copii ai familiei. Tatăl său, Camillo Rea, era italian și deținea o fabrică de înghețată și mai multe cafenele locale, iar mama sa era de origine irlandeză. O combinație culturală care i-a influențat sensibilitatea și gusturile artistice.
În adolescență și la începutul tinereții, Chris Rea a lucrat în cafenelele și depozitele familiei, iar prima sa chitară, un Höfner V3 din 1961, și-a cumpărat-o în perioada în care încă muncea pentru tatăl său.
Examenul auto l-a susținut într-una dintre dubele tatălui său, folosită pentru distribuția de înghețată; la un moment dat, în timpul probei de frânare de urgență, examinatorul și-a pierdut echilibrul și s-a rănit, iar Rea l-a dus la spital înainte de a continua testul – pe care l-a și promovat.
Orele petrecute la volan, mai ales pe traseele dintre Middlesbrough și Londra, au transformat mașina într-un spațiu narativ. Rea spunea adesea că majoritatea cântecelor sale sunt „povești de dragoste ale altora, spuse din interiorul mașinilor”.
Chris Rea se afla la studiourile Abbey Road din Londra atunci când contractul său cu casa de discuri urma să fie reziliat, iar aceștia au refuzat să îi plătească biletul de tren spre casă. Soția sa, Joan, a venit să-l ia cu mașina lor, un Mini, pentru a-l duce acasă în Middlesbrough. În timpul drumului lung, blocat în trafic și în ninsoare, Rea a început să scrie versurile pe spatele unui bilet. Deși scrisă în 1978, piesa a fost înregistrată pentru prima dată în 1986. O versiune reînregistrată a fost lansată ca single în octombrie/noiembrie 1988, fiind parte din compilația New Light Through Old Windows.
Deși a devenit un hit sezonier uriaș, Rea nu a interpretat Driving Home for Christmas în concert până în decembrie 2014, atunci când a acceptat, la insistențele echipei sale.
Între 1978 și 2005, Chris Rea a petrecut aproximativ 362 de săptămâni în clasamentele albumelor din Marea Britanie și peste 120 de săptămâni în topurile de single-uri, o performanță rară pentru un artist care nu a mizat pe succese de moment.
Lansat în 1989, albumul a devenit cel mai cunoscut și mai de succes din cariera lui Rea, reflectând tensiunile sociale ale Marii Britanii de la finalul anilor ’80 și consolidând definitiv identitatea sa artistică.
Pe lângă chitară, Rea cânta la pian, clape, acordeon, muzicuță, orgă Hammond și mandolină, folosind aceste instrumente mai ales în studio, pentru a-și construi singur atmosfera pieselor.
Pasiunea pentru cinema l-a urmărit din perioada copilăriei. A reușit să o concretizeze în 1996, când a scris și produs filmul La Passione, inspirat de dragostea sa pentru mașini și curse.
În Parting Shots (1999), pelicula regizată de Michael Winner, Chris Rea interpretează un bărbat căruia medicii îi mai dau șase săptămâni de viață, o experiență ficțională care a rezonat puternic cu propriile sale probleme de sănătate.
Chris Rea a fost diagnosticat cu cancer pancreatic în 1994, la vârsta de 43 de ani. Deși inițial dezvoltase complicații gastrice și o infecție abdominală severă, intervenția majoră prin care i-au fost îndepărtate pancreasul, părți din stomac și intestinul subțire a avut loc abia în 2001. Ulterior, în 2016, a suferit un accident vascular cerebral.
Problemele medicale și refuzul unui stil de viață epuizant l-au determinat să nu susțină turnee americane, alegând să rămână concentrat pe Europa.
Chris Rea a colecționat și a condus mașini de epocă, inclusiv un Morris Minor din 1957, a fost apropiat de lumea Formula 1 și considera condusul o sursă de inspirație artistică, nu un simplu hobby.
Aceste detalii conturează imaginea unui artist pentru care muzica, drumul, familia și limitele personale au fost părți ale aceleiași povești – una spusă fără opulență, dar cu o consecvență rar întâlnită.
Surse:
https://www.bbc.com/news/articles/c51y93wqv5po
https://www.imdb.com/name/nm0713730/trivia/?ref_=nm_ov_ql_2
https://www.mirror.co.uk/3am/celebrity-news/chris-reas-wife-57-years-36442854
Oamenii nu sunt singurii care se bucură de efectele miraculoase ale muzicii
65 de ani de la „Psycho”: o capodoperă a suspansului revitalizată de muzică
Muzică și caritate. Legendara vizită din 1975 a lui Frank Sinatra la Teheran