Home » Cultura » Dansând cu moartea – povestea dansurilor macabre

Dansând cu moartea – povestea dansurilor macabre

Descopera 04.21.2011
Într-o vreme în care moartea domnea peste toată Europa, iar zorii zilei luminau oraşe fantomatice, în care grămezi formate din corpuri neînsufleţite zăceau pe străzi, o întreagă lume ajunsese să se călăuzească după o veche zicătoare latină: „Memento mori!”

Secolul al XIV-lea s-a caracterizat printr-o criză la nivel
european, o perioadă în care aşteptările şi încrederea în
instituţii erau în scădere, iar sentimentul de neajutorare depăşea
orice limite.

Dezastrele din acea perioadă s-au ţinut lanţ. Mica Era Glaciară
(o perioadă de răcire accentuată a climei), aşa cum apare
menţionată în diverse scrieri, se pare că s-a manifestat mai intens
în două perioade apropiate : 1200-1600 şi 1700-1800. Pe parcursul
primei perioade, Marea Neagră a îngheţat, un eveniment
nemaisemnalat până atunci, ce a făcut ca navigarea să nu mai fie
posibilă. Multe provincii din Europa s-au aflat în imposibilitatea
de a cultiva cereale şi legume esenţiale, fapt ce a dus la foamete,
epidemii şi chiar canibalism.

Dacă Mica Eră Glaciară a slăbit productivitatea agricolă a
Europei şi a făcut viaţa inconfortabilă, ciuma bubonică a adus
disperare, frică şi moarte.

Din octombrie 1347 când a pătruns pe continent, şi până la
sfârşitul anilor 1400, „moartea neagră” a înjumătăţit populaţia
Europei.

Şi, ca şi cum dezastrele naturale nu ar fi fost de ajuns,
societatea europeană era agitată de şi dispute teritoriale,
pretenţii dinastice şi competiţie economică, dând naştere unor
conflicte precum Războiul de 100 de Ani. Deşi nu a fost un conflict
continuu, ci o serie de ostilităţi întrerupte de perioade lungi de
pace, acest război dintre Franţa şi Anglia a lăsat în urmă multe
victime.

Dacă la începutul secolului panica şi frica au pus stăpânire pe
populaţie, timpul şi-a pus repede amprenta, făcând ca toate
atrocităţile acelei perioade să ajungă să facă parte din cotidian.
Oamenii au devenit apatici, delăsători şi indolenţi, aluziile la
moarte fiind un fel de laitmotiv al acelor vremuri.

Evoluţia atitudinii în faţa morţii a fost modelată, mai apoi,
sub presiunea exercitată de discursul religios, cu tentă
escatologică. Călugării din ordinele dominicanilor şi al
franciscanilor vorbeau adesea, în predicile lor, despre patimile
lui Hristos, sfîrşitul lumii şi Judecata de Apoi.

În acest context, creat, parcă, special pentru o lume macabră,
oamenii au descoperit, totuşi, o modalitate de a se împăca cu ideea
morţii şi chiar mai mult, de a o ironiza.

Mormintele oamenilor înstăriţi au început să înfăţişeze
gisanţi (replici, în mărime naturala, ale defuncţilor,
sculptate pe lespezi) sau transi-uri (reprezentări care
evocă un corp în descompunere).

Au apărut legende precum cea a Celor 3 Morţi şi a Celor 3 Vii,
care vorbeşte despre trei cavaleri tineri plecaţi la vânătoare şi
care se întâlnescu trei morţi; aceştia din urmă le povestesc celor
tineri despre cât de fragilă este viaţa în comparaţie cu moartea
atotputernică.

Moarte începe să fie reprezentată sub forma de schelet, la fel
ca în perioada antică, şi etalată mai peste tot, chiar şi pe
cărţile de tarot.

Toate aceste teme macabre, generate de numărul foarte ridicat al
deceselor, au dus la apariţia unei forme particulare de artă,
expresie a acelor vremuri şi a acelei atitudini în faţa morţii:
reprezentările cunoscute azi sub numele de dansuri
macabre
.

Acestea reprezintă o înşiruire ierarhizată de personaje, în care
fiecare om viu este înlănţuit sau ţinut de mână de către Moarte,
înfăţişată sub forma unui schelet sau a unui ecorşeu (reprezentare
a unui corp omenesc jupuit de piele).

Numărul personajelor din compoziţie varia, cu o alternanţa între
cele laice şi cele religiose, organizate, mereu, sub forma unui
cortegiu. Adeseori, imaginile sunt însoţite de texte în care
moartea se adresează victimelor sale. Cuvintele ei sunt dure şi
ameninţătoare, iar uneori se poate identifica o tentă cinică sau
ironică.

Argumentele omului sunt mereu pline de disperare şi regrete,
implorând îndurare. Personajele care aparţin clerului îşi
mărturisesc, la nivel textual, regretul pierderii onorurilor, în
timp ce nobilii deplâng pierderea averii. Dar moartea nu iartă pe
nimeni şi, însoţită de câţiva morţi muzicanţi, sau cântând chiar ea
la un instrument, îşi invită victimele să intre în dansul ei.

În majoritatea dansurilor macabre, cei care deschid şi închid
cortegiul sunt împăratul şi ţăranul – exponenţii celei mai suspuse
şi, respectiv, a celei mai de jos clase, în organizarea socială a
acelor timpuri. Există şi cazuri în care reprezentările afişează,
ca ultim personaj, un prunc. Nimeni nu scapă de moarte, indiferent
de vârstă sau de starea socială – spun aceste simboluri.

Cea mai veche atestare a acestor reprezentări apare într-o carte
a lui Guyot Marchant, publicată în 1424. Ilustrată cu xilogravuri,
cartea are un text ce îl reproduce pe cel de la Cimitirul
Inocenţilor din Paris.

Ulterior s-au găsit reprezentări şi în Elveţia, la cimitirul din
Bâle; în frescele de la Londra (circa 1430), din Basel (1440 şi
1480), La Chaise-Dieu (circa 1460-1470) şi Lübeck (1463).

În secolele ce urmează, dansurile macabre se răspândesc în
aproape toată Europa: Germania, Franţa, Elveţia, Austria, Anglia,
Suedia, Danemarca, Serbia, Croaţia.

În România, ele au apărut mult mai târziu, aproape de secolul
XIX, existând şi astăzi rudimente de dansuri macabre în pictura
câtorva biserici din judeţul Argeş.

Unele dintre acestea acestea au fost pictate de artişti faimoşi,
precum Hans Holbein cel Tânăr, Daniel Nikolaus Chodowiecki sau
Johann Elias Ridinger.

Pentru a atrage cât mai mult atenţia, reprezentările erau
şocante şi foarte accesibile, pictate pe şi în biserici, în
cimitire sau chiar pe unii pereţi ai caselor. Pentru un efect mai
puternic, majoritatea înfăţişau persoane din satul sau oraşul
respectiv.

Dansurile Macabre sunt o oglindă a societăţii din acel timp. Ele
au stabilizat funcţii în lumea medievală care era împărţită pe
clase sociale, arătându-le oamenilor că moartea face dreptate. Erau
mai mult decât o modalitate de îndemnare la meditaţie asupra
caracterului transcendent al vieţii. Deveniseră un mod de profundă
critică şi satiră socială, evidenţiind fragilitatea omului,
indiferent de religie, ocupaţie, sex, statut social sau vârstă.

În Evul Mediu, dansurile morţii au fost gândite ca un
avertisment pentru omul înstărit şi ca o consolare pentru cei
săraci. Alt scop esenţial a fost acela de a convinge populaţia să
ducă o viaţă creştină, arătându-i cele două alternative pe care le
au în viaţa de apoi: iadul sau raiul. În lumea plină de groază şi
suferinţă a omului medieval, ele încercau să-l îndrume spre o viaţă
virtuoasă, ca mijloc de a alina spaimele legate de moarte şi de
Judecata de Apoi.

Artistul italian Angelo Branduardi a actualizat un vechi cântec
renascentist pe tema dansurilor macabre:

Cele mai noi articole
Actorul american Granville Adams a murit. Boala cumplită de care suferea
Actorul american Granville Adams a murit. Boala cumplită de care suferea
Motivul pentru care Rusia interzice filmul Marvel „Eternals” pentru minori
Motivul pentru care Rusia interzice filmul Marvel „Eternals” pentru minori
Elon Musk a anunțat că Tesla își mută sediul din California. De ce a luat această decizie
Elon Musk a anunțat că Tesla își mută sediul din California. De ce a luat această decizie
O descoperire rescrie istoria băștinașilor din Sicilia Antică
O descoperire rescrie istoria băștinașilor din Sicilia Antică
Un material alcătuit în totalitate din electroni, creat de oamenii de știință. A fost teoretizat în urmă cu 90 de ani
Un material alcătuit în totalitate din electroni, creat de oamenii de știință. A fost teoretizat în urmă cu 90 de ani
HORUS, noul algoritm care poate dezvălui ce se ascunde în cele mai întunecate cratere ale Lunii
HORUS, noul algoritm care poate dezvălui ce se ascunde în cele mai întunecate cratere ale Lunii
România a cerut ajutor internațional pentru Tocilizumab și concentratoare de oxigen
România a cerut ajutor internațional pentru Tocilizumab și concentratoare de oxigen
Miliardarul Larry Connor, gata pentru aventura vieții: „Ne-am oferit voluntari pentru această misiune!”
Miliardarul Larry Connor, gata pentru aventura vieții: „Ne-am oferit voluntari pentru această misiune!”
Anunț emoționant din partea lui Göran K. Hansson, cea mai cunoscută figură a Premiilor Nobel din ultimii ani
Anunț emoționant din partea lui Göran K. Hansson, cea mai cunoscută figură a Premiilor Nobel din ultimii ani
Nu există dovezi pentru utilizarea Ivermectinei împotriva COVID-19: „Nu am găsit nici măcar un studiu care să arate că a prevenit decesele”
Nu există dovezi pentru utilizarea Ivermectinei împotriva COVID-19: „Nu am găsit nici măcar un studiu care să arate ...
Centru CIA pentru monitorizarea Chinei, „cea mai mare ameninţare geopolitică”
Centru CIA pentru monitorizarea Chinei, „cea mai mare ameninţare geopolitică”
Laureații Premiului Nobel pentru Științe Economice din 2021
Laureații Premiului Nobel pentru Științe Economice din 2021
Restaurantul în care apa plutește, atracția turiștilor din Thailanda. „Sunt norocoasă că turiştilor le place şi inundaţia”
Restaurantul în care apa plutește, atracția turiștilor din Thailanda. „Sunt norocoasă că turiştilor le place şi ...
Descoperire importantă la Templul lui Zeus din orașul antic Magnesia, în Turcia
Descoperire importantă la Templul lui Zeus din orașul antic Magnesia, în Turcia
Un nou reactor poate converti aerul marțian în combustibil pentru rachete. „Ca și cum am avea o benzinărie pe Marte”
Un nou reactor poate converti aerul marțian în combustibil pentru rachete. „Ca și cum am avea o benzinărie pe Marte”
De ce apare afecțiunea „degetele COVID” la persoanele infectate cu SARS-CoV-2. Specialiștii au aflat răspunsul
De ce apare afecțiunea „degetele COVID” la persoanele infectate cu SARS-CoV-2. Specialiștii au aflat răspunsul
Universul ascunde o abundență de molecule necesare apariției vieții. „Este promițător”
Universul ascunde o abundență de molecule necesare apariției vieții. „Este promițător”
Un copil din Ucraina, diagnosticat cu poliomielită. Boala a fost eradicată în Europa în 2002
Un copil din Ucraina, diagnosticat cu poliomielită. Boala a fost eradicată în Europa în 2002