Rennes-le-Château Arcadia Cavalerilor Templieri

Pe 17 ianuarie 1917, preotul a murit in conditii misterioase (data coincide cu cea a Sarbatorii Sfantului Supliciu, fata de care Saunière avea o adevarata veneratie) si a fost ingropat in graba. Ceremonialul de inmormantare l-a imitat pe cel al cavalerilor templieri: slujba a fost tinuta dupa un ritual catolic medieval, iar corpul fostului abate a fost infasurat intr-un giulgiu alb, pe care era inscriptionata o cruce rosie.

Din 1885 pana la moarte, Saunière a refuzat constant sa dezvaluie misterul pergamentelor si al averii lui. Toata mostenirea abatelui a fost lasata, prin testament, menajerei sale, surdo-muta, care, la randu-i, a incredintat-o Vaticanului. Totusi, se pare ca abatele a oferit de-a lungul vietii mai multe indicii care trimit la sursa averii sale fabuloase. In biserica din Rennes-le-Château se poate vedea si astazi o sculptura comandata de Saunière. Aceasta infatiseaza un demon de lut care ajuta la constructia Templului lui Solomon (imagine surprinsa si de cateva apocrife ale Vechiului Testament).

• Test de cultură generală. Ce universitate este mai veche decât imperiul aztec?
• Lys Assia, prima câștigătoare la Eurovision

De asemenea, pe pergamentul care descrie istoria regilor sacri se poate citi inscriptia: „Aceasta comoara a apartinut regelui Dagobert al II-lea, iar mai inaintea sa – Marelui Sion.“ Alt indiciu lasat de abate este tabloul descoperit dupa moartea sa in biroul personal: Pastorii din Arcadia de Nicolas Poussin (1594-1665), o lucrare misterioasa ce prezinta trei pastori asezati in jurul unui artefact pe care este inscriptionata ciudata sintagma „Et in Arcadia ego”. Pictura lui Poussin este inspirata de un monument, ramas neidentificat, pe care pictorul sustinea ca l-a descoperit in 1615 in Rennes-le-Château.

Unii istorici francezi cred ca, pe locul acelui monument merovingian, s-ar fi construit ulterior biserica. A descoperit abatele François Bérenger Saunière comoara templierilor in vechiul monument merovingian ascuns timp de veacuri in beciul bisericii sale? Dar oare chiar si-a ascuns ordinul bogatiile in Rennes-le-Château? Sau era vorba despre o comoara a catarilor ori a vizigotilor? Rennes-le-Château este astazi doar un orasel de provincie din vestul Frantei, insa pastreaza povesti si secrete vechi de veacuri.

Foto: Guliver, Mediafax

In Evul Mediu timpuriu, Rennes-le-Château a devenit unul dintre cele mai importante centre ale catarilor (secta maniheista crestina), dar a fost distrus aproape in intregime de cruciati, in timpul masacrului din 1244.

In anul 1300 insa, orasul a fost refacut de cavalerii templieri, care si-au stabilit aici unul dintre cele mai importante comandamente. In mod misterios, pe 13 octombrie 1307, cand templierii au fost arestati din ordinul papei, fortareata din Rennes-le-Château a fost singura care a scapat neasediata de armata franceza, iar membrii ordinului s-au retras in anonimat. Pentru posteritate, Rennes-le-Château a devenit cunoscut insa abia la sfarsitul secolului al XIX-lea, datorita abatelui François Bérenger Saunière. Acesta a fost preotul bisericii din Rennes-le-Château din 1885 pana in 1917, cand a murit, la varsta de 65 de ani.

In timp ce renova edificiul, Saunière a gasit, intr-unul dintre beciurile acestuia, doua pergamente (ulterior s-a stabilit ca aveau o vechime de aproximativ 850 de ani) care contineau mesaje codificate. Unul dintre ele, relativ usor de descifrat, se refera la istoria unei vechi linii regale, stinsa de mai bine de 1.000 de ani – regii merovingieni sau regii sacri. Celalalt, din care s-a pastrat doar prima pagina (cu o schita, mai multe simboluri esoterice si sintagma „Et in Arcadia ego”), s-a presupus ca descrie locatia comorii cavalerilor templieri.

Cert este ca, la scurt timp de la descoperirea pergamentelor, Saunière a devenit unul dintre cei mai bogati oameni ai Frantei: a cheltuit o avere colosala pentru renovarea bisericii, construirea unui castel gotic si amenajarea mai multor gradini, pe care le-a populat cu plante si animale exotice. Domeniul lui Saunière s-a transformat repede intr-un loc de intalnire a elitelor Europei. Cazul abatelui a ajuns la Vatican, Saunière a fost chestionat in legatura cu provenienta averii sale, dar papa a refuzat timp de sapte ani sa pronunte vreun verdict impotriva preotului din Rennes-le-Château, pana in 1911, cand, in urma presiunilor repetate ale cardinalilor, acesta a fost excomunicat.