Povestile pamantului ars

Remarcabil este felul in care stiinta si arta ceramicii se imbina aici cu alte domenii de cercetare stiintifica si cu diverse modalitati de expresie artistica, parca spre a sublinia cat de insemnat si complex a fost dintot­dea­una rostul pamantului ars in viata omenirii. Pe langa experimentele cu ceramica (anul acesta, cativa cercetatori polonezi au reconstituit cuptoare din Paleolitic si din Evul Mediu), au fost reinviate tehnologii medievale de obtinere a gudronului si au fost realizate experimente de vopsire cu coloranti vegetali si de imprimare textila cu stampile ceramice.

Dupa sapte ani de experi­men­te si la 7.000 de ani distanta in timp de cultura neolitica Vadastra, se contureaza o noua „cultura Vadastra“ – bazata pe reconstituiri istorice, pe initiative pedagogice si pe fapte artistice –, unul dintre cele mai interesante programe de arheologie experimentala din Europa.

• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice
• Au început lucrările de restaurare a Cazinoului din Constanţa după 7 ani de chin birocratic

Acest material a fost realizat de: Mihaela Stanescu (documentare, text), Mihai Das­ca­lescu si Danie­la Frumuseanu (fotografii) si Marian Simon (viziune grafica).

EXPERTS

Poate pentru ca acestea din urma, trecand prin mainile noastre, isi schimba doar forma spre a deveni obiecte, in timp ce aventura lutului e cu mult mai tulburatoare: el trece, in incercarea focului, printr-o prefacere magica, transformandu-se, dintr-o materie moale si umeda, ce aminteste de inceputurile firii, intr-o alcatuire trainica, din care se pot inalta orase.

Prima intalnire
La Celei, pe malul nordic al Dunarii, oamenii locuiesc neintrerupt de mii de ani. Populatiei neolitice i-au luat locul dacii, care au inaltat aici una dintre cetatile lor: Sucidava. Apoi, romanii au intemeiat o asezare civila pe care imparatul Constantin cel Mare avea sa o transforme in baza militara, menita sa apere podul construit peste Dunare in anul 328. Un mileniu si jumatate de cresteri si descresteri: cucerita de huni in anul 447, cetatea renaste pe vremea imparatului Iustinian, ingenuncheaza sub atacurile avaro-slave din secolul al VI-lea, dupa care, in vremea lui Mihai Viteazul, devine un punct de rezis­tenta antiotomana.

Pe aceste locuri s-a ridicat asezarea Celei, azi un cartier al orasului Corabia. In situl arheologic ramas ca amintire, ziduri din calcar fosilifer si caramida romana, dezvelite cu migala de catre arheologi, contureaza feluritele constructii din interiorul cetatii: termele, bazilica paleocrestina, mai multe locuinte, porti si turnuri… Plin de copaci, de iarba si de flori salbatice, locul are infatisarea unei gradini secrete. Dar adevarata taina se afla undeva sub pamant: asa-numita fantana secreta. Un tunel de peste 25 de metri coboara, oblic, spre un izvor aflat la 18 metri adancime.

De ce or fi trudit atata locuitorii cetatii, in loc sa sape o fantana verticala deasupra izvorului? Pentru ca izvorul se afla in afara zidului cetatii, iar in vremuri de asediu, cei de dinauntru aveau astfel la indemana o sursa de apa nestiuta de dusmani. Lutul ars si-a indeplinit si aici menirea: tunelul e alcatuit, in cea mai mare parte, din caramida romana originala, minunat pastrata. O vizita aici inseamna o coplesitoare bogatie de senzatii: lumina scazuta, linistea, racoarea, mirosul reavan de caramida si gustul apei adunate in fantana tainica, deasupra careia, prinsa in perete, se afla o amfora romano-bi­zan­tina – o amintire simbolica.