Gaiţele pot citi gândurile altor păsări sau sunt doar stresate?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Anul trecut, un membru al unei echipe de cercetare de la Universitatea Groningen, din Olanda, a studiat pentru 7 luni o specie de gaiţă californiană, din familia corvidelor. Ulterior, el a dezvoltat o simulare computerizată în care gaiţe virtuale ascundeau mâncare în diferite condiţii. Ulterior, specialiştii de la Groningen au susţinut că gaiţele nu ascund mâncarea pentru că citesc gândurile altor indivizi, ci doar pentru că sunt stresaţi de prezenţa unei alte păsări care le-ar putea fura proviziile. Această cercetare a contrazis teoriile lui Nicola Clayton de la University of Cambridge care demonstrau că este posibil ca aceste păsări să deţină, la fel ca oamenii, un sistem de conştientizare a stărilor mentale ale altor creaturi. 

Ca răspuns la studiul olandezilor, Clayton a decis să testeze ipoteza stresului. Mai întâi el le-a permis gaiţelor să îşi ascundă mâncarea (atât atunci când ele nu erau observate de alte păsări, cât şi în momentele când nu erau singure), dându-le apoi şansa de a şi-o reîngropa. La fel ca în studii studii anterioare, păsările aveau tendinţa de a ascunde mai multă mâncare atunci când se aflau şi alţi indivizi prin preajmă. 

Într-o a doua etapă a studiului, gaiţele au fost supuse unei probe false, ele primind tăviţe în care să îşi ascundă mâncare dar nu şi alimente. Ulterior, păsările au primit şi tăviţe noi şi mâncare. După un timp, specialiştii au înlăturat tăvile şi au furat toată mâncarea. Apoi, fiecare pasăre a mai primit câte un rând de mâncare, o nouă tăviţă dar şi una pe care ele o mai văzuseră (fie cea falsă în care nu avuseseră ce mâncare să pună [A], fie ce în care îşi ascunseseră mai devreme mâncarea, dar în care acum nu se mai afla nimic pentru că totul fusese înlăturat de cercetători [B]). 

Dacă teoria lui Groningen ar fi fost corectă, susţine Clayton, stresul provocat de lipsa mâncării din tăviţele B le-ar fi determinat pe gaiţele care îşi ascunseseră mâncarea în acestea să îşi îngroape şi mai multă mâncare acum, comparativ cu restul gaiţelor care primiseră tăviţe A. În realitate nu a existat nicio diferenţă între gaiţe, chiar dacă ele au o memorie foarte bună când vine vorba de locul în care îşi ascund mâncarea. 

Acum, Elske van der Vaart, coordonatoarea studiului din Groningen admite că noua cercetarea a colegiilor de la Cambridge demonstrează că problema gaiţelor care ascund mâncare nu este atât de simplă pe cât au considerat-o ei. Totuşi ea adaugă că încă mai există îndoieli cu privire la acest proces. De exemplu, spune cercetătoarea, etapa în care gaiţele au primit tăviţe dar nu şi mâncare ar fi putut să streseze păsările la fel de mult precum furtul mâncării la care au fost supuse alte gaiţe. 

Sursa: Science Mag