De ce nu pot pinguinii să zboare? Misterul a fost descifrat

Performanţele pinguinilor în ceea ce priveşte deplasarea prin apă, i-au „costat” – evolutiv vorbind – abilitatea de a zbura.

Studiind mai multe specii de păsări marine înrudite cu pinguinii, cercetătorii au confirmat că nicio pasăre nu poate fi la fel de performantă în aer ca şi în apă: o aripă care este potrivită pentru zbor nu poate fi la fel de eficientă pentru scufundare şi înot.

• Șeful Meta va avea în curând propria clonă digitală bazată pe Inteligență Artificială
• Cea mai bătrână gorilă din lume în captivitate și-a sărbătorit ziua de naștere la Zoo Berlin

Rezultatele studiului au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Există mai multe ipoteze care încearcă să explice de ce anumite păsări nu zboară.

Una dintre ipoteze sugerează că anumite specii de păsări au devenit nezburătoare datorită lipsei prădătorilor tereştri în mediul lor de trai; cu alte cuvinte, nu au avut de ce „să înveţe” să zboare, de vreme ce nu aveau duşmani naturali pe sol.

O altă concepţie este denumită „ipoteza biomecanică”. O pasăre care zboară îşi foloseşte aripile altfel decât atunci când se scufundă, iar ipoteza biomecanică spune că nu se poate construi o aripă care să exceleze în ambele sarcini.

Pentru a verifica ipoteza, cercetătorii au studiat nişte păsări înrudite cu pinguinii, numite alce (imaginea de mai jos).

Acestea înoată aproape la fel de bine ca pinguinii, dar, spre deosebire de aceştia, pot şi să zboare.

Specialiştii au analizat consumul de energie de către aceste păsări, pentru diferite tipuri de locomoţie, constatând că ele se scufundă cu uşurinţă, dar că zborul este mult mai obositor.

Aripile lor sunt foarte scurte şi trebuie să bată din aripi cu frecvenţă foarte mare pentru a se menţine în aer.

Oamenii de ştiinţă cred că aceste păsări ilustrează modul în care se face trecerea, în evoluţie, de la păsările marine capabile atât să se scufunde, cât şi să zboare, la cele care sunt nezburătoare.

În trecut, cred ei, pinguinii au fost puşi în faţa unei „alegeri evolutive”: fie să păstreze capacitatea de a zbura şi să fie ceva mai puţin performanţi în apă, fie să devină excelenţi înotători şi scufundători, renunţând la zbor.

Ipoteza cercetătorilor este că, pe măsură ce aripile au devenit tot mai eficiente în apă, ele au devenit din ce în ce mai puţin eficiente în zbor. La un moment dat, a devenit atât de „costisitor” pentru pinguini să zboare – din punct de vedere energetic, încât ei „au renunţat” la zbor, transformându-şi aripile în excepţionale mijloace de deplasare prin apă.

Sursa: BBC News