Prima pagină D:News

Cinci moduri uluitoare prin care plantele carnivore îşi prind prada

Redactia Descopera.ro | 06.14.2013 | ● Vizualizări: 4747
Plantă carnivoră - Drosera     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (5)

Luna trecută, în Japonia, a fost descoperită o nouă specie de plantă carnivoră, însă aceasta este doar una dintre cele peste 600 de astfel de specii din întreaga lume.

Toate plantele carnivore se confruntă cu o problemă comună: în mediul în care trăiesc nu se găsesc destule substanţe nutritive. De-a lungul timpului, aceste plante au evoluat având capacitatea de a ademeni insecte care să le asigure necesarul de substanţe nutritive pentru supravieţuire. Până acum, oamenii de ştiinţă au identificat cinci mecanisme diferite de imobilizare a prăzii: „capcana urnă”, „capcană de muşte” lipicioasă, „capcana vezică”, „capcana tirbuşon” şi „capcana cu arc”. 

1. Prinderea în urnă

Acesta este cel mai simplu mecanism de prindere a prăzii: un receptacul sub formă de urnă (care, de fapt, este o frunză modificată) conţine fluid digestiv în care cade sau alunecă prada. 



Plantă carnivoră - Nepenthes    (Foto: Shutterstock.com)

Apoi, planta îşi extrage substanţele nutritive de care are nevoie. În mod surprinzător, plante cu astfel de sistem au evoluat pe patru continente din strămoşi diferiţi, printr-un proces numit evoluţie convergentă. Din această categorie de plante fac parte: Darlingtonia şi Sarracenia, din America de Nord; Heliamphora şi cel puţin două plante din familia bromeliaceae (Brocchinia reducta and Catopsis bertroniana) din Africa de Sud; plantele Nepenthes, din sud-estul Asiei şi Melanezia; planta Cephalotus din sud-vestul Australiei de Vest. 

2. „Capcană de muşte” lipicioasă

Cele mai multe plante carnivore au evoluat dezvoltând substanţe lipicioase pe frunze sau pe alte organe. 

Cele mai cunoscute plante de acest gen sunt cele din genul roua cerului (Drosera), care se găsesc pe toate continentele, exceptând Antarctica. 

Plantă carnivoră - Drosera    (Foto: Shutterstock.com)

Atraşi de frunzele colorate şi picăturile strălucitoare ce seamănă cu apa, de pe perişorii plantei, insectele coboară pe frunze unde rămân blocate. Când prada se zbate, ea se lipeşte de şi mai mulţi perişori care în cele din urmă o sufocă. De cele mai multe ori, frunzele se pot strâns în jurul prăzii 

3. Capcanele vezică

În topul strategiilor pe care le folosesc cele mai multe plante carnivore pentru prinderea prăzii, pe locul 2, după „capcana de muşte”, se clasează capcanele vezică Plantele care adoptă acest stil sunt Utricularia. Ele pot fi acvatice, terestre sau epifite (supravieţuind pe baza apei substanţelor nutritive colectate din aer). Interesant este că Utricularia, sau otrăţelul de baltă, are un organ mic asemănător cu o vezică, localizat la nivelul rădăcinilor. Acest organ prinde şi digeră mici nevertebrate. Aceste vezici au o serie de prelungiri aşezate aproape de o trapă. Astfel, când prada atinge prelungirile, trapa este deschisă rapid şi nevertebratul este supt în interior. 

Utricularia - plantă carnivoră    (Foto: Shutterstock.com)

4.Capcana tirbuşon

 Genlisea, o „rudă” a otrăţelului de baltă, a dezvoltat un alt mecanism: capcana tirbuşon. Acest tip de plante cresc în medii foarte umede. În mod remarcabil, plantele din specia Genlisea  nu au portaltoi, ele fiind alcătuite dintr-o rozetă mică de frunze care este localizată deasupra solului şi care realizează funcţiile normale de fotosinteză. De asemenea, aceste plante au un număr ridicat de frunze non-fotosintetizante localizate sub nivelul solului care nu numai că servesc ca ancoră, ci şi ca un soi de capcană pentru nevertebrate mici. 

Plantă carnivoră - Genlisea Violacea    

Aceste organe subterane care sunt, de fapt, nişte capcane formate din frunze se bifurcă distal (în formă de Y). Ambele capete ale lui „Y” sunt răsucite ca un tirbuşon dând naştere unui tunel care duce în interiorul capcanei. În acest tunel, există nişte structuri ca nişte perişori care prin prada şi nu îi dau voie să înainteze decât într-o singură direcţie, adică mai adânc în capcană, într-o cameră cameră digestivă de unde planta va extrage substanţele nutritive. 

5. Capcana „cu arc”

Cel de-al cincilea mecanism a fost observat odată cu descoperirea plantei Dionaea muscipula, în 1768. De atunci , oamenii de ştiinţă au fost uimiţi de acest mecanism de prindere a prăzii. 

Dionaea muscipula, plantă carnivoră    (Foto: Shutterstock.com)

Capcana localizată în partea terminală a frunzelor este activată de perişorii din interiorul său. Atunci când prada realizează o singură mişcare nu se întâmplă nimic. În schimb, odată ce prada se mişcă de două ori într-un interval de 20 de secunde, atunci capcana se închide şi ea este blocată în interior. În următoarele ore, capcana se strânge din ce în ce mai mult în jurul prăzii şi elimină un lichid digestiv. După câteva zile, timp în care planta extrage substanţele nutritive din pradă, capcana se redeschide. 

Sursa: Real Clear Science