Castelul Corvinilor din Hunedoara, printre cele „10 castele de poveste” din lume (GALERIE FOTO)

Arhitectura moderna, sticla, materiale de constructie performante, cladiri geometrice si tehnologizate… rasar in in fiecare zi in drumul nostru si ni se pare oarecum normal ca ele sa se afle acolo. Rolul lor este de a ne aminti zilnic in ce secol ne aflam, insa prea putine reprezinta un motiv de inspiratie pentru noi. Poate ca lucrurile vor sta diferit pentru generatiile urmatoare, asa cum si noi oftam in secret cateodata dupa grandioasele constructii stravechi care reflecta atat de bine cultura…

„Daca v-ati construit castele in nori, truda voastra n-a fost zadarnica: acolo sunt ele menite sa stea. Acum, nu v-a mai ramas decat sa le ridicati fundatia.“ Henry David Thoreau.

Cetatea Rupea din judeţul Braşov, construitǎ şi extinsǎ în secolele XIV - XVII ca refugiu pentru satele din împrejurimi, a fost reabilitată în urma unei investiţii de aproximativ 25 de milioane de lei şi va putea fi vizitată începând din 15 iunie, transmite Mediafax.

Cetatea Histria - Jud. Constanta

Cetatea Enisala - Loc. Enisala, Com. Sarichioi - jud. Tulcea

Cetatea Callatis - Mangalia - jud. Constanta

Cetatea Sighisoara - jud. Mures

Undeva în deşertul Peninsulei Anatolia, în vechea provincie a Capadociei, într-o zonă aridă şi destul de accidentată a Turciei, există un număr însemnat de biserici şi mănăstiri săpate în stâncă. Cu toţii le cunoaştem din ghidurile turistice care te îmbie din vitrinele agenţiilor de turism. Ceea ce nu ştim e faptul că în România există astfel de construcţii de o frumuseţe covârşitoare, care îşi aşteptă nu vizitatorii, ci sfârşitul.

Vremea turnurilor de apărare şi supraveghere, a cavalerilor şi domniţelor, a năvălirilor nomade din stepele pustii ale Asiei a trecut. În urmă a rămas o literatură pe care o studiem azi cu multă delectare, legende care ne aduc mai aproape de eternitate şi ruine misterioase ascunse, din păcate, la noi în România, ochilor turiştilor amatori de poveşti şi istorie.

Incepem, din acest numar, o calatorie tematica. Vom vizita, de acum inainte, cele mai de pret comori ale tarii noastre – mai exact siturile romanesti de o valoare culturala sau naturala exceptionala pentru umanitate si care apartin (fiind recunoscute ca atare de catre UNESCO) patrimoniului mondial.

Dupa Manastirea Hurezi, destinatia din numarul anterior al revistei, vom poposi acum, pret de cateva pagini, la Sighisoara. Am ajuns la Cetatea Sighisoarei, atestata documentar din secolul al XIII-lea si inclusa in 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, la bordul unui superprodus al industriei auto a secolului XXI: Chevrolet Captiva.

Zidirea lor a inceput cu 800 de ani in urma.Locuri de rugaciune, mai apoi si incinte de aparare, bisericile fortificate din Transilvania sunt o mostenire fabuloasa lasata noua de sasi. Acum, clopotele lor tac. Nici sasii nu mai sunt. Nici ceasurile din turnurile-clopotnita nu mai masoara timpul. Le-am vizitat cu mult respect si incantare. Si cu placerea inegalabila de a conduce un KIA Sportage.

Din fericire (pentru ea), in inima Deltei Dunarii nu se poate ajunge cu masina. Cu partenerul nostru din aceasta luna, un minunat Jeep Patriot, am fi putut patrunde totusi mai adanc (uneori la propriu) in paradisul de stuf. Ne-am oprit insa, din respect pentru natura, inainte ca masina sa-si atinga limitele.

Ansamblul de asezari si fortificatii din Masivul Sureanu este cunoscut si sub numele de Cetatile Dacice din Muntii Orastiei, majoritatea concentrate in bazinul raului Gradistea, afluent al Muresului. Aici gasim, pe o suprafata de aproximativ 200 km2, numeroase ziduri de piatra care compun sistemul fortificatiilor dacice de la Costesti-Cetatuie, Costesti-Blidaru, Luncani-Piatra Rosie, Sarmizegetusa Regia, Banita si Capalna.

„Marea s-ar face valuri si n-ar avea absolut nici o miscare, ci apa s-ar putrezi si s-ar bahui, daca temperatura ei ar fi pretutindeni egala; omenirea ar putrezi in coruptie, specula si pornocratie, daca n-ar exista intre popoare deosebiri de cultura si mai cu seama deosebiri de viata“ – am citat din Mihai Eminescu.

Biserica crestina – edificiu religios, loc de rugaciune si de comuniune cu Dumnezeu – cunoaste, prin intermediul bisericutelor de lemn maramuresene, forme elevate de exprimare artistica. Daltuite in lemn cu maiestrie de catre taranii locului, bisericile din Maramures fac parte din marea familie a arhitecturii de lemn europene.