O unealtă din silex, şlefuită în urmă cu 1,4 milioane de ani, descoperită în Spania (GALERIE FOTO)

Acea lamă de silex, măsurând doar trei centimetri în lungime, a fost descoperită în „Grotta Elefantului”, la aproximativ doi metri sub nivelul la care a fost găsit, în 2007, un maxilar uman datând din urmă cu 1,2 milioane de ani, declarat pe atunci ca fiind „cel mai vechi vestigiu uman european”.

Fragmentul descoperit în acest an, un silex „de o mare valoare” care era îngropat sub trei tone de sedimente, a făcut parte dintr-un cuţit şlefuit în urmă cu 1,4 milioane de ani, a explicat unul dintre cei trei coordonatori ai săpăturilor arheologice, Eduald Carbonell.

• Cel mai nou film al lui James Cameron este lider în box office-ul mondial
• Opțiune de taxare mai ieftină pentru călătorii scurte, introdusă în Bulgaria din 2026

„Credem că prin această descoperire ne apropiem de limita admisă ca fiind aceea a primelor aşezări umane din Europa Occidentală, care datează din urmă cu 1,5 milioane de ani”, au precizat arheologii într-un comunicat.

De o bogăţie excepţională, situl Sierra d’Atapuerca, clasat din anul 2000 în patrimoniul mondial UNESCO, aflat în apropiere de oraşul Burgos, conţine obiecte arheologice vechi de până la 1,5 milioane de ani, însă nici unelte, nici rămăşiţe umane, atât de vechi nu au fost descoperite până acum.

În schimb, unelte din piatră descoperite în cadrul aceleiaşi campanii, „datând din urmă cu circa 1 milion de ani, confirmă continuitatea populaţiilor umane în Europa, de la originile sale, în urmă cu 1,5 milioane de ani, până la apariţia lui Homo Antecessor, în urmă cu 850.000 de ani”, se afirmă în comunicatul emis de arheologii spanioli.

Aceste descoperiri, potrivit cercetătorilor, „contrazic ipotezele avansate de anumiţi experţi, care spun că prima populare a Europei a avut la bază o succesiune de mici valuri migratoare umane, fără continuitate în timp, condamnate la dispariţie, din cauza incapacităţii lor de a se adapta la noile spaţii”.

„Deşi este vorba de unele foarte arhaice, acestea reflectă deja activităţi complexe, precum recuperarea animalelor căzute în grote”, care funcţionau pe atunci ca un fel de capcane, se afirmă în acelaşi comunicat.

Din aceeaşi epocă, săpăturile au permis descoperirea rămăşiţelor a aceluia care era pe atunci „regele peşterilor din Atapuerca acum 1 milion de ani, Ursus dolinensis”, „un urs de talie mare, strămoş direct al viitorilor urşi ai cavernelor şi foarte apropiat de strămoşul comun al actualului urs brun”.

Diverse rămăşiţe din acea epocă au fost găsite în acest sit arheologic, precum cele ale unor animale preistorice – rinoceri, cervide uriaşe, cerbi, bizoni şi măgari de pădure.

La finalul acestei campanii arheologice pe 2013, arheologii au prezentat şi o piesă foarte rară: un omoplat, fosilizat, identificat ca aparţinând unui copil cu vârsta cuprinsă în intervalul 4-10 ani, datând din urmă cu 800.000 de ani. Descoperit în 2005, această fosilă era captivă într-un bloc de argilă calcificată şi a fost nevoie de şapte ani de muncă din partea arheologilor pentru ca aceştia să reuşească să îl extragă din acel bloc.

Fragmentul osos, după ce va fi analizat, ar putea fi expus la Muzeul evoluţiei umane din Burgos, unde sunt expuse cele mai importante descoperiri făcute în situl Atapuerca.

Sursa: Mediafax