Roverul Curiosity aduce o veste proastă celor ce îşi doreau să descopere viaţă extraterestră pe Marte

Potrivit măsurătorilor efectuate de robot, acest gaz, produs în procent de 95% de microbii de pe Terra, dacă există în mediul marţian, nu ar putea să reprezinte mai mult de 1,3 părţi la miliard în volum pe Marte, adică o şesime din nivelul estimat anterior, au precizat oamenii de ştiinţă într-un studiu publicat joi în revista americană Science.

De 10 ani, oamenii de ştiinţă au observat urme de metan în atmosfera marţiană. În martie 2003, mai mulţi cercetători au măsurat un nor de metan de 19.000 de tone în apropiere de ecuatorul planetei Marte.

• Vladimir Putin i-a numit „hoți” pe liderii europeni
• Cele mai bune destinații de iarnă cu mult Soare și bere ieftină

Însă acele observaţii au fost făcute de pe Terra şi de sonde care orbitează Marte.

În măsura în care metanul, cea mai abundentă hidrocarbură din Sistemul Solar, poate fi un marker al activităţilor biologice, acele anunţuri făcute de cercetători au alimentat controversele pe tema originii acestui gaz şi au trezit speranţa oamenilor de ştiinţă în legătură cu prezenţa vieţii pe Marte.

Însă, numeroase măsurători ale atmosferei marţiene efectuate de un spectrometru laser foarte sensibil aflat la bordul roverului Curiosity, care a coborât pe Marte pe 6 august 2012, nu au reuşit să detecteze urme de metan, spre marea surpriză a cercetătorilor.

„Acest rezultat important ne va ajuta să ne îndreptăm eforturile în altă direcţie pentru a examina posibilitatea prezenţei actuale a vieţii pe Marte”, a explicat Michael Meyer, responsabil ştiinţific al explorării planetei Marte din cadrul NASA.

„(Rezultatul) reduce probabilitatea existenţei actuale de microbi marţieni care produc metan, însă nu este vorba doar de un singur tip de metabolism bacterian, întrucât ştim deja că pe Terra există numeroase microorganisme care nu produc metan„, a subliniat acelaşi cercetător.

„Ar fi fost formidabil să descoperim metan, dar suntem încrezători în exactitatea măsurătorilor noastre”, a adăugat Chris Webster, cercetător la Jet Propulsion Laboratory, afiliat NASA. „Am efectuat prelevări repetate din primăvara până la sfârşitul verii, dar nu am găsit urme de metan”, a mai spus acesta.

Coordonatorii misiunii Curiosity vor utiliza o metodă care permite detectarea prezenţei de metan în concentraţii de sub 1 parte/ miliard.

Precedentele măsurători ale urmelor de metan de pe Marte indicau concentraţii care ajungeau până la 45 părţi/ miliard. Chiar dacă acest metan ar fi dispersat, ar exista totuşi urme măsurabile, afirmă cercetătorii de la NASA.

„Nu cunoaştem procesul natural prin care metanul poate să dispară rapid din atmosferă”, a explicat Sushil Atreya, de la Universitatea Michigan, unul dintre autorii studiului.

„Metanul este persistent şi ar trebui să rămână sute de ani în atmosfera marţiană”, a insistat el, precizând că acest gaz poate avea şi o origine geologică sau ar putea fi produs prin degradarea unor materiale organice transportate de meteoriţi.

Cea mai mare concentraţie de metan care ar putea fi prezentă în atmosfera lui Marte fără a fi detectată de spectrometrul laser al roverului Curiosity nu ar putea să depăşească o cantitate de 10-20 de tone pe an, a subliniat Sushil Atreya. Aceste volume sunt de aproximativ 50 de milioane mai mici decât concentraţia de metan care intră în atmosfera terestră în fiecare an.

Curiosity, care a coborât în regiunea ecuatorială a planetei Marte pe 6 august 2012, robotul explorator cu şase roţi cel mai sofisticat trimis vreodată pe o altă planetă, a determinat deja că planeta roşie a fost propice vieţii microbiene în trecutul ei îndepărtat.

În ultimele săptămâni, roverul şi-a reluat călătoria spre Muntele Sharp, aflat la o distanţă de opt kilometri, principala ţintă de explorare a misiunii sale care va dura doi ani. Periplul său va dura mai multe luni, cu atât mai mult cu cât Curiosity se va opri în drumul său pentru a analiza mai multe formaţiuni interesante din punct de vedere geologic.

Baza Muntelui Sharp prezintă mare interes pentru oamenii de ştiinţă datorită diferitelor straturi sedimentare ale sale, care ar putea să îi ajute pe savanţii de la NASA să dateze perioadele în timpul cărora Marte a fost o planetă propice vieţii.

Sursa: Mediafax