Ce i se întâmplă copilului tău dacă stă mult la televizor?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Studiul, realizat de cercetătorii de la Ohio State University, a inclus 107 copii şi pe părinţii acestora, în încercarea de a determina relaţia dintre „expunerea la televizor” şi capacitatea de a înţelege stările de spirit, credinţele, intenţiile, sentimentele altora – capacitate cunoscută în psihologie sub numele de teoria minţii. Prin „timp de expunere la televizor”, cercetătorii au desemnat timpul în care copiii privesc la TV, dar şi timpul în care televizorul merge fără ca preşcolarii să urmărească imaginile, fiind însă expuşi la zgomotul de fond produs de acesta.

Părinţii au fost întrebaţi câte ore pe zi sunt astfel expuşi copiii lor influenţei televizoarelor din casă.

• De ce bananele nu sunt tocmai bune de adăugat la smoothie-uri?
• Dimineața sau seara: când este cel mai bine să udăm plantele?

Copiilor le-au fost apoi date spre îndeplinire câteva sarcini ce implicau teoria minţii. Testele estimau dacă preşcolarii respectivi putea recunoaşte şi accepta: 

• faptul că alţii au credinţe (convingeri) şi dorinţe diferite de ale lor
• faptul că unele credinţe pot fi greşite
• comportamentele generate de aceste credinţe

Cercetătorii au constatat că acei copii care aveau un televizor în camera lor şi care erau mai mult timp expuşi televizorului ca „fond” avea o capacitate mai slabă de a înţelege stările de spirit, chiar şi după eliminarea influenţei altor factori, precum vârsta sau statutul socioeconomic al părinţilor.

Totuşi, situaţia era mai bună în cazul copiilor ai căror părinţi vorbeau cu ei despre ceea ce vedeau la televizor; aceşti copii avea o teorie a minţii mai bine dezvoltată.

Deşi au fost realizate multe studii care explorau influenţa  televizorului asupra comportamentelor sociale, acest studiu este primul care arată că expunerea la TV poate influenţa nociv dezvoltarea teoriei minţii la copii, iar acest efect negativ poate fi reponsabil, la rândul său, cel puţin parţial, de apariţia unor comportamente sociale necorespunzătoare.

„Când copiii dobândesc o teorie a minţii, ating un prag important în dezvoltarea lor socială şi cognitivă”, spune Amy Nathanson, conducătorul studiului. „Copiii cu o teorie a minţii mai dezvoltată sunt mai capabili să participe la relaţiile sociale. Aceşti copii se pot angaja în interacţiuni mai pline de sensibilitate, de cooperare, cu alţi copii şi este mai puţin probabil să recurgă la agresiuni pentru a-şi atinge scopurile.”

Sursa:  EurekAlert!