De ce arată caii-de-mare ca nişte… cai? Înfăţişarea lor bizară ascunde un secret

Aşa înceţi şi paşnici cum par, caii-de-mare sunt, în realitate, prădători deosebit de eficace. Deşi nu înoată rapid, au o armă secretă: forma deosebită a capului lor creează unde foarte slabe în apă, astfel încât caii de mare se pot apropia mult de prăzile lor (crustacee mărunte), fără a fi detectaţi de acestea, şi le pot prinde astfel cu mare precizie.

„Calul-de-mare e unul dintre peştii care înoată cel mai încet, din întreaga lume; totuşi, e în stare să captureze prăzi care înoată foarte rapid”, spune Brad Gemmell, de la Universitatea Texas, conducătorul studiului apărut în Nature Communications

• Japonezii dau în judecată Guvernul din cauza schimbărilor climatice
• România și alte șase țări europene, responsabile de 90% din produse contrafăcute reținute în UE

Prăzile căluţilor-de-mare sunt copepode – crustacee de dimensiuni foarte mici. Când copepodele detectează vibraţii ale apei, produse de prădători, ţâşnesc înainte cu viteze de foarte mari – peste 500 de ori lungimea corpului lor, într-o secundă. E ca şi cum un om de 1,85 m înălţime ar înota cu 3200 km/h!

Dar caii-de-mare le vin de hac şi aşa; când apa e liniştită, prind copepodele pe care le vizează în 90% dintre cazuri. 

Cercetătorii au vrut să ştie cărui factor i se datorează această rată de succes extrem de ridicată.

Gâtul arcuit al cailor-de-mare acţionează ca un arc, permiţându-le să-şi rotească rapid capul şi să absoarbă prada, printr-un mecanism de sucţiune, cu viteză foarte mare: totul se petrece într-o milisecundă.

Dar acest mecanism funcţionează doar la distanţe foarte mici; distanţa necesară pentru un atac eficient este de cca. 1 mm.

Până acum nu se ştia cum reuşesc aceste creaturi, cu înot greoi, să se apropie suficient de prăzile lor, fără a fi detectate.

Cercetătorii au studiat căluţul-de-mare pitic,  Hippocampus zosterae, întâlnit în apele din Bahamas şi SUA.

Ei au filmat mişcarea apei în jurul peştelui, folosind holografia 3-D – o tehnică în care au utilizat un microscop echipat cu laser şi o cameră digitală de mare viteză.

Astfel, au descoperit că forma capului calului-de-mare produce perturbaţii minime ale apei în faţa gurii animalului; acesta se poate apropia mult de crustacee şi îşi poziţionează capul la unghiul optim pentru a-şi nimeri prada – o adaptare, căpătată prin evoluţie, care a transformat căluţii-de-mare în  prădători foarte eficienţi. 

Sursa: BBC News