Ce ştim despre bacteriile rezistente la antibiotice? Ceea ce credeam este răsturnat de o descoperire recentă

Descoperirea aduce noi informaţii privind istoria rezistenţei la antibiotice, considerată în prezent o problemă de sănătate globală, şi oferă noi indicii despre cum se poate lupta împotriva dizenteriei, o boală care ucide sute de mii de copii în fiecare an în ţările în curs de dezvoltare, informează Reuters.

„Chiar şi înainte de descoperirea şi utilizarea pe scară largă a penicilinei, această bacterie era rezistentă la medicament”, a declarat Kate Baker de la Wellcome Trust Sanger Institute din Marea Britanie, care a efectuat studiul alături de colegii de la Public Health England (PHE). Studiul a apărut în revista medicală The Lancet.

• O insulă pustie caută doi îngrijitori. Ce trebuie să știe candidații?
• Rusia avertizează că orice prezență militară occidentală în Ucraina va fi „țintă legitimă”

Dizenteria este o boală cu potenţial letal şi care devine din ce în ce mai greu de tratat, din cauza capacităţii agentului ei patogen de a dobândi rezistenţă la tratamentul cu antibiotice. Boala a făcut ravagii în tranşeele Primului Război Mondial, iar acum se răspândeşte în regiunile afectate de conflicte şi în cele din ţările sărace, unde condiţiile igienice sunt precare.

Datele genetice obţinute de la această mostră de bacterii, din specia numită Shigella flexneri, care a infectat un soldat de pe Frontul de Vest, arată cum s-a schimbat acest agent patogen  pe parcursul secolului trecut.

Potrivit lui Baker, care a acordat un interviu telefonic, analiza genetică a diferenţelor dintre mostra de Shigella flexneri din 1915 şi alte trei eşantioane, recoltate în 1954, 1984 şi 2002, a arătat că, deşi bacteriile s-au schimbat relativ puţin, mutaţiile suferite le-au făcut mai periculoase şi mai rezistente.

Bacteria a mai suferit un proces numit „conversie de serotip”, potrivit cercetătoarei, ceea ce înseamnă că microorganismul este capabil să re-infecteze şi să ducă la apariţia bolii şi în cazul oamenilor care au fost infectaţi în trecut şi care ar fi trebuit să fie imuni în cazul unor atacuri viitoare.

Celelalte trei eşantioane au fost: unul cunoscut drept 2457T şi recoltată de la un pacient japonez în 1954, o tulpină numită 301, recoltată la Beijing în 1984 şi o altă tulpină care a produs o epidemie în China, în 2002.

„De-a lungul timpului, doar 2% din genomul bacteriei Shigella flexneri s-a modificat. Dar schimbările produse sunt esenţiale în ceea ce priveşte capacitatea de a supravieţui antibioticelor. Este cu adevărat remarcabil”, a spus Baker.

Cercetătoarea speră că rezultatele studiului vor ajuta la descoperirea unui vaccin eficient contra Shigella, în condiţiile în care în prezent sunt puţine antibiotice faţă de care bacteria nu a dobândit încă rezistenţă.

Intrigată de această mostră de materii fecale, prima din Colecţia Naţională Britanică de Culturi Bacteriene (National Collection of Type Cultures, în original, n.r.), Alison Mather, o altă cercetătoare implicată în studiu, a început să caute detalii despre pacientul de la care a fost prelevat eşantionul, pornind de la singurul indiciu avut, numele soldatului: Cable.

Folosind informaţii de la PHE şi din Arhivele Naţionale ale Marii Britanii, Mather a descoperit spitalul în care a fost prelevată mostra. Este vorba despre un hotel transformat în clinică medicală, pe coasta Atlanticului, în oraşul francez Wimereux. Acolo, a răsfoit prin documente până a găsit o înregistrare cu numele soldatului Ernest Cable din Batalionul al II-lea al Regimentului East Surrey. Documentul era actul medical care înregistrase decesul soldatului, din cauza dizenteriei, pe 13 martie 1915.

„Foarte multe din mostrele cu care lucrăm în stabilirea genomurilor bacteriale au poveşti pe care nu le vom cunoaşte niciodată. Descoperirea lui Ernest şi aflarea poveştii lui a fost o şansă de a-i comemora pe cei care au luptat în Primul Război Mondial şi de a aduce la lumină povara reprezentată de bolile infecţioase în acea perioadă”, a declarat Alison Mather.

Sursa: MEDIAFAX