Internetul în Coreea de Nord. Doar 1.000 de adrese IP şi un motor de căutare uman

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Însă atacurile asupra Phenianului au determinat Occidentul să se întrebe ce efect au acestea asupra oamenilor şi serviciilor din Coreea de Nord.

Foarte puţini cetăţeni sunt conectaţi la Internet într-o ţară în care regimul controlează strict orice influenţă externă de teama apariţiei unei opoziţii.

MailOnline a reuşit să pătrundă în lumea tehnologiei nord-coreene în cursul unor vizite efectuate între 2008 şi 2013.

Întreruperile serviciilor de Internet survin avertizărilor americane cu privire la un răspuns la adresa Phenianului, acuzat de atacul cibernetic asupra Sony Pictures.

Ultima întrerupere a avut loc după ce autorităţile nord-coreene l-au numit pe Obama “maimuţă care trăieşte în pădurea tropicală”.

FBI a acuzat Phenianul că se află în spatele atacului cibernetic împotriva Sony Pictures, după ce compania a realizat filmul “The Interview”, o comedie care prezintă o tentativă imaginară de asasinare a liderului Kim Jong-Un.

Experţii în securitate susţin că infrastructura informatică a Coreei de Nord este atât de slabă, încât chiar şi amatorii, sau o mică defecţiune, pot să o afecteze serios.

Majoritatea nord-coreenilor nu au acces la Internet şi se crede că există doar 1000 de adrese IP, care sunt rezervate numai personalităţilor de încredere, armatei, unor universităţi, biblioteci şi, probabil, celebrei Unităţi 121 a luptătorilor cibernetici.

Pentru comparaţie, în Coreea de Sud există 112 milioane de adrese, iar în SUA 1,5 miliarde. “Un cartier din Londra sau New York are mai multe adrese IP decât Coreea de Nord”, susţine Ofer Gayer, specialist în securitate informatică la compania californiană Incapsula.

Se presupune că în Coreea de Nord există aproximativ un milion de computere, orice deţinător fiind obligat să îl înregistreze. Majoritatea sunt disponibile în sistemul educaţional sau instituţiile de stat, însă cele mai multe nu sunt conectate la Internet.

Dispozitivele de stocare USB sau micile hard-disk-uri care au reuşit să treacă graniţa au devenit o importantă sursă de informare cu privire la exterior.

Oricine are un computer funcţional atrage ca un magnet. În 2009, nord-coreenii vizitau un “loc de studiu” din Phenian şi puneau o întrebare unui om care avea calculator. “Motorul de căutare” uman le oferea răspunsul după 24 de ore.

În Marea Casă de Studiu a Poporului de la Phenian, oficialii admit că pot fi adăpostite 30 de milioane de cărţi, totuşi numai câteva mii sunt disponibile.

Nord-coreenii pot accesa biblioteca de CD-uri, însă cererea nu este mare. Se poate asculta radioul sau se pot urmări programe TV, însă numai ale canalelor naţionale, singurele care sunt deblocate.

Coreea de Nord are propriul sistem de operare, numit Red Star (Steaua Roşie), care include, probabil OpenOffice, jocuri şi un calculator ştiinţific.  

Există informaţii potrivit cărora la începutul anilor 2000, regimul a înlocuit sistemul de operare bazat pe Windows cu unul care semăna izbitor cu Mac OSX.

Red Star încorporează imagini de fundal aprobate oficial, între care un peisaj rural acoperit de zăpadă, din mijlocul căruia răsar mai multe piese de artilerie.

Deşi foarte puţini au acces la un computer, populaţia are voie să acceseze o reţea locală, fără legătură cu lumea din exterior, numită Kwangmyong – în traducere, Steaua Strălucitoare. Oricine accesează reţeaua este supravegheat de autorităţi şi, deşi vizitatorii străini sunt informaţi că acesta este Internetul, nicio pagină din străinătate nu poate fi accesată.

Serviciul este gratuit, dar mai puţin de 10% dintre locuitori îl folosesc. Internetul nord-coreean are între 1000 şi 5000 de site-uri, potrivit estimărilor, totuşi marea parte a conţinutului este constituit din informaţii propagandistice, materiale educaţionale şi arhive.

Una din reguli este ca de fiecare dată când numele liderului nord-coreean este scris, acesta să fie cu 20% mai mare decât restul textului din pagină.

Internetul este un bun mijloc de promovare a ideologiei. Site-ul Agenţiei Centrale de Ştiri – kcna.kp – este principala sursă de propagandă, concentrată pe activitatea liderului Kim Jong-Un.

Deşi unele companii folosesc poşta electronică, ele au o singură adresă pentru toţi angajaţii, aşa că nu există confidenţialitate a corespondenţei.

Peste două milioane de oameni folosesc telefoane mobile, dar aproape niciunul nu are conexiune la Internet sau posibilitatea de a efectua apeluri în străinătate, potrivit informaţiilor furnizate de experţi sau de cei care au fugit din Coreea de Nord.

Sursa: Mediafax