Bazinul unui fost lac de pe Marte ar putea păstra dovezi ale vieţii

Deşi pe Marte nu există în prezent apă în stare lichidă, în urmă cu miliarde de ani, Planeta Roşie avea un vast ocean, iar acolo unde există apă există şi potenţialul apariţiei vieţii. Mulţi oameni de ştiinţă au crezut că, odată ce oceanele s-au evaporat, s-a terminat definitiv cu apa şi implicit cu viaţa pe Marte.

Un studiu recent publicat în revista Geology invalidează însă această supoziţie. Conform acestui studiu, după evaporarea oceanelor, Marte ar mai fi avut o perioadă umedă în urmă cu 3,6 miliarde de ani, la 200 de milioane de ani după evaporarea oceanelor. O parte din această apă ar fi fost concentrată într-un lac din apropierea ecuatorului marţian, în regiunea denumită Meridiani Planum, la aproximativ 160 de kilometri distanţă de locul în care se află roverul Opportunity, aparţinând NASA.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Acest lac era unul dintre cele mai tinere şi probabil şi dintre ultimele surse de apă rămase pe Marte până la dispariţia completă a apei în stare lichidă de pe această planetă. Descoperirea bazinului unuia dintre ultimele lacuri formate pe Marte reprezintă o oportunitate pentru căutarea urmelor lăsate de eventualele forme de viaţă ce s-ar fi dezvoltat pe această planetă, conform coordonatorului acestui studiu, Brian Hynek, cercetător la Laboratorul pentru Fizică Atmosferică din cadrul Universităţii Colorado.

„Pe Pământ exista viaţă atunci când exista acest lac pe Marte, şi, prin analogie, putem susţine că în acea perioadă, pe Marte exista potenţialul apariţiei vieţii microbiene, iar acest lac ar fi fost ecosistemul ideal pentru astfel de forme de viaţă”, conform lui Hynek.

Oamenii de ştiinţă cercetează originile şi vârsta mai multor depozite de sare aflate pe Marte pentru a-şi da seama cât de multă apă se afla la suprafaţa Planetei Roşii. „La fel ca pe Pământ, atunci când observăm un depozit de sare pe undeva, înseamnă că acolo a existat probabil apă”, conform lui Hynek.

Estimarea vârstei acestor depozite de sare este destul de dificilă, ţinând cont de faptul că oamenii de ştiinţă nu pot recolta mostre pentru analiză şi că vântul a erodat zonele în care se află aceste depozite de sare.

Noul studiu este primul în care s-a reuşit calcularea cu o precizie bună a vârstei unui astfel de depozit de sare. Folosind imaginile obţinute de sonda Mars Reconnaissance Orbiter, aparţinând NASA, care se află pe orbita Planetei Roşii începând cu anul 2006, echipa de oameni de ştiinţă a studiat caracteristicile terenului şi geografia zonei din jurul bazinului secat al lacului. Ei au descoperit dovezi că la un moment dat apa din lac s-a revărsat peste maluri, săpând canale în drumul său.

Aceste canale se întind pe câmpia vulcanică din vecinătate, despre care se ştie că are vârsta de 3,6 miliarde de ani. Apa a săpat însă aceste canale în roca câmpiei vulcanice, ceea ce înseamnă că lacul este mai tânăr de 3,6 miliarde de ani.

Deocamdată, NASA nu a anunţat niciun fel de plan de studiere a acestui bazin în căutarea eventualelor urme de viaţă, dar Hynek speră că acest nou studiu va atrage atenţia factorilor de decizie iar noul rover autonom ce urmează să fie lansat în 2020 spre Marte ar putea să fie trimis pe malurile acestui lac demult secat.
„Atunci când apa se evaporă, foarte multe substanţe organice şi eventuale urme lăsate de microbi rămân în sare şi sunt conservate pentru perioade foarte lungi de timp”, conform lui Hynek.

Prezenţa apei în acest bazin nu constituie însă singura condiţie de care viaţa ar fi avut nevoie pentru a se dezvolta. Salinitatea lacului, PH-ul apei, nivelul de oxigen şi substanţele nutritive disponibile reprezintă factori extrem de importanţi pentru ca un mediu să devină propice apariţiei şi proliferării inclusiv a celor mai simple forme de viaţă.

Sursă: Agerpres