Cum arată locul unde drogurile ridicate din stradă primesc „identitate”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Anual, prin vămile româneşti sunt introduse droguri în valoare de zeci de milioane de euro. În cele mai multe dintre cazuri, traficanţi folosesc ţara noastră ca poartă de intrare în Europa a drogurilor de mare risc (heroina, cocaină) precum şi a drogurilor de risc (cannabisul). Doar în prima jumătate a acestui an, ofiţerii antidrog au ridicat peste trei tone de droguri (cele mai mari capturi fiind de heroină, cocaină, cannabis) şi 6.000 de comprimate interzise. În fiecare dintre aceste cazuri, substanţele au fost duse imediat după capturare în laboratoarele Poliţiei Române pentru a se stabili dacă sunt sau nu droguri, tipul şi concentraţia, scrie Mediafax.

Galerie foto

vezi galeria
9 foto

Poliţia Română are patru laboratoare teritoriale în Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara şi unul central în Capitală. Acesta din urmă, Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate (DCCO), şi celelalte patru laboratoare nu se închid niciodată, se lucrează „ca la non-stop”, cum însuşi chimistul şef susţine.

În spatele unor uşi securizate, o echipă formată din 11 specialişti ai Poliţiei Române supun, cu ajutorul unor aparate ultramoderne, drogurile la expertize minuţioase. Practic, tot ce ajunge din stradă este predat experţilor, ieşind ulterior, în unele cazuri după doar o oră, cu „buletin de identitate”.

„Suntem specialişti în cadrul Poliţiei Române, experţi pe linie de droguri. În momentul în care sunt ridicate de pe stradă (n.r.drogurile) merg la procuror, acesta emite o ordonanţă, cu ordonanţa şi cu probele vin la laborator, le predau aici, pe bază unui proces verbal de predare-primire, după care urmează analiza şi răspunsul final”, susţine Irenne Trofin, şefa laboratorului central.

Odată predate în acest loc, gramele de substanţe, până la acest moment doar cu suspiciune de stupefiante, merg în camera de preparare a probelor. În această încăpere se începe analiza obţinându-se un extract care apoi este pus la aparate pentru stabilirea tipului de drog. „Indiferent de tipul de drog, fie că este iarbă, fie că este pulbere, acesta este supus unei extracţiei, de regulă cu un alcool, obţinându-se o soluţie din care o mica parte se trece într-o fiolă de analiză ce se injectează pe aparate”, explică chimistul şef.

În camera de preparare a probelor sunt rafturi pe care găsim zeci de sticluţe mici cu etichete de culoare galbenă pe care stau scrise ”MDPV”, ”DOB”, “Coca Frunze,” “ Haşiş”, “Ciuperci” şi multe alte denumiri de stupefiante. „Sunt etaloane pe care le ţinem în aceste sticluţe. Proba care vine la analiză este comparată cu etaloane. Etaloanele care se descompun la temperatura camerei se tin obligatoriu în frigider pentru a le păstra proprietătilie”, susţine şefa laboratorului.

Identificare finală a unei substanţe se realizează obligatoriu pe aparatul GC-MS (gaz-cromatograf cuplat cu spectrometrie de masă), aparatul fiind dotat cu mai multe librării de droguri. „Aici se realizeaza identificare stupefiantelor”, ne spune chimistul Irenne Trofin, în timp ce intrăm în camera unde se află aparatele de analiză.

„Aceste aparate permit identificarea tuturor substanţelor ce se găsesc într-o probă. Aici, spre exemplu, avem anfetamină.”, continuă femeia arătând spre monitorul aparatului.

Lângă camera cu aceste aparate este încăperea unde se pot identifica tipurile de sol în care au fost cultivate plantele. „În această cameră se identifică metalele din probe. Aici putem identifica tipul de sol, aici putem spune de unde provin, ce tip de sinteza s a folosit”, adaugă chimistul.

Pentru substanţele halucinogene, probele se prelucrează la un aparat diferit, pentru că altfel s-ar putea descompune. Aici ajung droguri ca LSD-ul, cannabisul sau ciuperci halucinogene. Un aparat diferit se foloseşte şi pentru pastilele de ecstasy, aici putând fi stabilite toate impurităţile din acestea. „E o muncă antrenantă aici la noi, uitaţi, a venit o urgenţă”, ne spune şefa Laboratorului în timp ce ne îndreptăm spre camera de primire.

Un ofiţer antidrog tocmai a adus la analiză o farfurie şi un cleşte, ambele prezentând un praf alb pe ele. Analiza facută, în regim de urgenţă, a arătat că praful era cocaină. Au fost însă numeroase situaţii, chiar şi cu ofiţeri sub acoperire în rol de cumpărători, când în loc de droguri era praf de var sau de cărămidă.

„Sunt destul de dese. Am avut colegi care au venit de la o cumpărare cu probe la analiză, să vadă dacă ulterior mai iau sau nu, şi au fost capucino, lactoză, anabolizante.Aceste cazuri le numim >. În funcţie de ce le spunem noi, ei (n.r. ofiţerii sub acoperire) ştiu cum să vorbească cu traficantul”, precizează Irenne Trofin.

Aici a fost adusă pentru testare şi cea mai mare captură de cocaină făcută vreodată în România, cele 2,5 tone găsite în luna iulie în Portul Constanţa. „Toate au fost aduse aici. Le-am desfăcut, le-am identificat după logo, după ambalaje, le-am separate şi ulterior am şi analizat. Toată cantitatea a fost adusă aici. A trebuit cântărită”, declară şefa Laboratorului.

În topul drogurilor ajunse la testare în acest laboratorul se află cannabisul, urmat de heroină, mai precizează chimistul. „Cocaina a apărut iar, dispăruse la un moment dat cu totul. Ecstasy avem iar, deşi au fost ani în care nu am avut o pastilă. LSD mai rar, ciuperci halucinogene rar”, adaugă Irenne Trofin.

Ofiţerii antidrog susţin că în primele şase luni ale anului peste 400 de persoane au fost ridicate pentru suspiciuni de trafic de droguri. Reprezentanţii Poliţiei Române susţin că România rămâne o ţară de tranzit a drogurilor, nu o piaţă de desfacere. Droguri de mare risc ca heroina, cocaina şi ecstasy au, de cele mai multe ori, destinaţie finală ţări ca Germania, Spania, Olanda, Anglia sau Franţa.