Prima pagină D:News

Un canadian a cheltuit 1,5 milioane de dolari pentru a ajuta 200 de refugiaţi sirieni. Cum a început totul

Redactia Descopera.ro | 01.10.2017 | ● Vizualizări: 746

Într-o sâmbătă în care ninsoarea nu părea să se mai oprească, Jim Estill a mers din uşă în uşă, oferindu-se să cureţe zăpada de pe aleile caselor pentru câţiva bănuţi. Nu, Jim nu este un om fără adăpost, ci, din contră, conduce o companie canadiană - Danby. Doar că nu avea suficienţi bani pentru a ajuta un grup de refugiaţi abia ajunşi în oraşul canadian Guelph, în sud-vestul statului Ontario.

Jim Estill este CEO al companiei Danby şi s-a hotărât să îi ajute pe refugiaţii ajunşi în Canada să câştige bani curăţând zăpada de pe aleile şi din parcările oamenilor. A decis să salveze 200 de sirieni, cheltuind 1,5 milioane de dolari canadieni pentru acest lucru. 



În vara lui 2015, impresionat de poveştile cu refugiaţi care apăreau tot mai des în media, Jim a decis să încerce să ajute familiile de refugiaţi şi s-a interesat cum poate face acest lucru luând exemplul programului canadian de sponsorizare privată, lansat în urmă cu 35 de ani, atunci când, în urma războiului din Vietnam, peste 275.000 de refugiaţi au ajuns în Canada. Acest program le permite cetăţenilor canadieni să primească refugiaţi în casele lor, atât timp cât aceştia reuşesc să îşi acopere cheltuielile pentru primul an. Astfel, refugiaţii au posibilitatea de a se integra mai uşor. 

Calculele făcute de Jim arătau că unei familii formate din cinci persoane i-ar fi necesară suma de 30.000 de dolari canadieni pentru a trăi în Guelph şi că el ar putea susţine 50 de familii. 

Photo: Syrian Refugees in Vienna by Josh Zakary is licensed under CC BY-NC-ND 2.0.

A pus la cale o întâlnire cu o parte dintre organizaţiile religioase şi de ajutor social din oraş, care au fost imediat de acord cu acest plan ambiţios. 

Totuşi, partea mai grea abia urma. Cum putea el să aleagă care familii să vină în Canada şi care nu. „Literalmente, te joci de-a Dumnezeu. Tu decizi cine trăieşte şi cine moarte, cine vine şi cine nu vine”, a explicat Jim. 

Bărbatul a decis că va face selecţia urmărind capacitatea de muncă a refugiaţilor, pentru că era necesar ca ei să fie capabili să plătească taxe şi să îşi aducă într-un fel contribuţia la bunăstarea societăţii canadiene.

Citeşte continuarea în Gândul!