Meseria de commissaire-priseur. Oamenii care dau cu ciocănelul şi rescriu istoria

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sunt conducătorii de licitaţii ai Artmark. Adina Matei are succes pe mobilă, iar Vlad Babenco pe bijuterii, potrivit Mediafax.

Mobilă şi pasiune. Bijuterie şi istorie

Mobilă, tablouri, covoare, bijuterii, cărţi, manuscrise, obiecte personale. Toate spun o poveste lungă, iar commissaire-priseur -ul are niciun minut ca să o spună şi să vândă. Dacă nu pui pasiune, nu vinzi. Dacă nu ai în memorie detaliul esenţial al obiectului nu convingi. Dacă nu atragi sala în jocul tău emoţional, ciocănelul de licitaţie cade pe sec. Omul care rostogoleşte licitaţia leagă oameni şi pasiuni, la distanţă în timp. Omul de artă, dedemult, care a cumpărat, a posedat obiectul şi omul care cumpără şi devine om de artă prin simplul semn de a licita.

Etajul opt din Dămăroaia, auzi?

Adina şi Vlad cred că o simplă scrumieră de argint, decorată la-nceput de secol, în care se scutură alene scrumul unei dimineţi de duminică şi două pahare de cristal cu ce-a fost din vinul roşu sec-amor şi dur de aseară pot schimba viaţa. Da, la etajul opt al unei garsoniere din Rahova sau Olteniţa sau Tecuci. Da, cel mai simplu detaliu poate să ne schimbe viaţa, să însemne o incursiune într-o istorie, o experienţă în propria noastră viaţă. Asta înseamnă istoria pentru noi, în viaţa noastră. ”Pui degetul pe cursul istoriei” când tranzacţionezi o lucrare. ”Noi, suntem parte din istoria personală a fiecăruia dintre cei care vor să-şi facă viaţa altfel.”

O valoare poate fi tradusă în frumuseţe, dar şi în bani, de ce nu?

Uite, vin tineri şi întreabă ce-i cu Tonitza, cine este Brâncuşi, aşa arată operele lor? Da, de ce costă atât? Preţul, faptul că arta are o valoare concretă, da, de ce nu, în bani, atrage la fel de mult ca şi utilitatea operei sau valoarea ei culturală. Arta fascinează, informează.

Cifra. Cine dă mai mult?

Adina a vândut un Ghenie, nu de mult. Ghenie se vinde cu bani mulţi în străinătate. Întâi, s-a stabilit un preţ de pornire, 12000 euro, media valorii de piaţă-valoarea propriu-zisă-cât vrea să ceară proprietarul. Apoi, preţul de pornire stabilit, influenţează pasul de licitaţie. Adică, din câţi în câţi euro strigi licitaţia. Din secunda, în care începe licitaţia, maitre priseur este şeful, dar regulile trebuie stabilite înainte.

La Ghenie, de la 12000 s-a ajuns la 75000 euro. Dar au fost numeroase blocaje de parcurs. Aceleaşi persoane care nu vroiau să meargă mai departe, au făcut-o.

Adina a simţit pragul psihologic, vibraţia sălii. Trebuie să-i faci să se simtă confortabil. Şi a schimbat pasul de licitaţie. Şi a vândut. A reluat totul ca şi cum ar lua-o de la zero. A privit în ochi. A fost o licitaţie istorică. A vândut cu un preţ destul de bun, deşi sala părea că nu dă semne de vitalitate.

Alina

”Mi-am dorit mult de tot o pereche de cercei. Noi, cei din interiorul Artmark, avem paleta numărul 10 pentru a interveni în joc. Eu am spus: o să se sperie lumea, dacă mă văd cei din sală, ţinând paleta mereu sus. O să mi-i adjudec cu preţul cel mai mic. Dar n-am luat în calcul licitatorii de pe telefon. Am dat un preţ mult mai mare decât cel scontat. M-am îndârjit. Erau frumoşi, nu neapărat vechi.”

Vlad

”Îmi doream fotografii cu Regina Maria. Nu sunt un fanatic, dar în jurul Reginei Maria s-a creat o mitologie. Cum se spune este un personaj colecţionabil, puternic. Şi a venit lotul Regina Maria. Am încercat, timid! După a unsprezecea fotografie de epocă, iureşul s-a mai stins. Am licitat un ziar înrămat cu fotografia Reginei. L-am luat la preţul de pornire.

”Rupem ciocanele”

Cu o mână controlezi sala, cu cealalta ameninţi. Palma ţi-e deschisă, pentru a atrage. Deja mâna e sus, când vezi că nu mai sunt oferte. Dar, eşti dator clientului şi observi un gest discret. Ciocanul coboară, dar gestul acela te face să-ţi dai cu ciocanul peste mână pentru a-l opri. O clipă, un gest, gestul care schimbă preţul.”

Licitaţia îl dă cuiva,

dar te apasă altă persoană cu ochii. Clientul te roagă din ochi şi tu vrei să–i faci aceluia bucuria. Anul acesta s-a licitat un steag de luptă din 1848. S-a pornit de la 5000 s-a ajuns departe. Erau moţii în sală. Mi-aş fi dorit să-l dau moţilor. Dar a fost câştigat online. Unde este emoţie, regula primează, nu trebuie să te facă să eziţi.

Riscurile meseriei

Vocea. O tratează cu miere. Un ceai în timpul licitaţiei. Nu merg la înot, la ski, înaintea licitaţiei, nu ţin maşina cu geamul deschis. Vocea impune ritmul. Vioi. Impune timpul. Eficient. Vrei omul treaz, prezent.

Imoralitate?

”Unde să se ascundă? Vorbim de sinceritate. De reguli. Când suntem copleşiţi de emoţie, regulile sunt suverane.”