Academia Română organizează, marţi, sesiunea omagială care comemorează 170 de ani de la Revoluţia paşoptistă

În cadrul sesiunii ştiinţifice vor lua cuvântul acad. Dan Berindei, preşedintele Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie, dr. Dorina N. Rusu, membru corespondent al Academiei Române, conf. univ. Adrian-Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei „George Oprescu” şi conf. univ. Adrian Niculescu, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de Academia Română.

Produsă în contextul şi sub influenţa Revoluţiei paşoptise europene, Revoluţia română de la 1848, desfăşurată în ambele Principate Române, a culminat cu momentul 11 iunie, când, la Bucureşti, Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti, sub presiunea maselor, este nevoit să semneze Proclamaţia de la Islaz, document citit în faţa mulţimii, cu două zile înainte, pe 9 iunie, de către Ion Heliade Rădulescu, în micul port de pe Dunăre, unul dintre focarele importante ale insurecţiei, scrie Mediafax.

• „Paradisul” Inteligenței Artificiale împarte investitorii în două tabere. Ce se întâmplă la Nvidia?
• Presiuni asupra lui Friedrich Merz să deschidă o anchetă privind posibilele legături germane cu Epstein

În aceeaşi zi este recunoscut noul guvern, format din revoluţionarii cărturari Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rosetti, Nicolae Golescu, Gheorghe Magheru, Ştefan Golescu, Constantin Kreţulescu şi Ioan Odobescu.

Proclamaţia de la Islaz devine noua constituţie a ţării, iar ziua de 11 iunie este considerată ziua victoriei Revoluţiei române paşoptiste, cea care avea să deschidă drumul spre emanciparea naţională, spre făurirea statului unitar român şi spre modernizare democratică. Proclamaţia prevedea o serie de măsuri precum egalitate în faţa legii, adunare obştească reprezentativă, organizare democratică republicană a statului, independenţă administrativă şi legislativă, libertatea tiparului, învăţămînt naţional, emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor prin despăgubire.

Evenimentele revoluţionare din Principate au continuat până în toamna anului 1848, când armatele otomană (în Ţara Românescă) şi rusă (în Moldova) au înăbuşit Revoluţia.

Cunoscută sub numele de „primăvara popoarelor”, revoluţia de la 1848, deşi înfrântă peste tot în Europa, a avut marele merit de a trezi conştiinţa naţională a popoarelor europene şi dorinţa lor de a se emancipa de sub dominaţia străină şi a fixat obiectivul creării statelor naţionale. Peste un deceniu doar, la 24 ianuarie 1859, românii din principatele Moldova şi Ţara Românească reuşeau unirea sub un singur domnitor, iar data de 1 decembrie 1918 desăvârşea Marea Unire a tuturor românilor.