O pacientă în fază terminală a fost nevoită să apeleze mai devreme la eutanasie asistată. Care este cauza

Timp de câteva săptămâni, Audrey Parker a organizat ceea ce a numit „o moarte frumoasă”, fiecare detaliu al ultimelor sale zile şi chiar şi-a scris necrologul, scrie The Guardian.

Parker, un artist de machiaj din industria televiziunii, avea dureri îngrozitoare, după ce un cancer agresiv i-a invadat sânii, oasele şi creierul şi femeia dorea să-şi curme viaţa, înainte ca suferinţa să devină de neîndurat.

• Confirmat științific! De ce este bine să încălzim mâncarea pentru pisici?
• Anotimpurile nu mai respectă calendarul. Ce arată un nou studiu?

Legea federală canadiană îi cerea însă să fie în deplinătatea facultăţilor mintale în momentul sinuciderii asistate. De teamă ca nu cumva efectele cancerului şi ale medicamentelor să nu îi răpească luciditatea, Parker s-a sinucis cu câteva luni înainte de termenul stabilit, notează Gândul.

Cu ajutorul unei asistente, Parker a murit în data de 1 noiembrie, înconjurată de rude şi prieteni, în casa ei din Halifax. Avea 57 de ani.

Lupta eşuată a femeii pentru dobândirea unei autonomii mai mari asupra eutanasiei asistate a reaprins dezbaterea privind legislaţia canadiană referitor la acest mod de a muri, deoarece pacienţii în fază terminală au două alternative la fel de îngrozitoare: să moară prematur sau să moară cu dureri inimaginabile.

Parker face parte dintr-un grup de 3.700 de canadieni care au apelat la legislaţia eutanasiei asistate, pe bază de medicaţie, de la momemntul introducerii opţiunii, în 2015. Aceasta a devenit rapid cel mai cunoscut activist pentru schimbarea legii.

Legea din 2016 a permis oricui are peste 18 ani, cu o boală incurabilă, să ceară eutanasia asistată. Pacienţii trec însă prin numeroase teste, pentru a obţine acordul.

Parker a fost acceptată, dar un element-cheie, DISCERNĂMÂNTUL, i-a încurcat planurile. „A fost atât de curajoasă să înfrunte moartea cu mintea limpede”, a declarat Kim King, una dintre prietenele femeii.

Doar trei ţări permit planificarea din timp a morţii şi nu cer discernământ în momentul morţii: Olanda, Luxemburg şi Beligia.

Potrivit lui King, „Parker nu a suferit de demenţă şi nu era vulnerabilă. Era foarte sigură pe ceea ce îşi doreşte”.

La o zi după decesul lui Parker, ministrul federal al Justiţiei, Jody Wilson-Raybould, a declarat că nu doreşte să modifice legea. „Nu schimbăm legea, suntem încrezători în ea”.

King şi alţi prieteni ai lui Audrey Parker promit că vor lupta până la capăt pentru a obţine modificarea legislaţiei, pentru a permite chiar şi persoanelor care nu se mai află în deplinătatea facultăţilor mintale să apeleze la eutanasia asistată.