J-20, primul avion invizibil dezvoltat în afara Statelor Unite, a intrat în serviciu activ. Totuşi, acestuia îi lipseşte un element important

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Aeronava Chengdu J-20 nu are tun, care pentru avioanele de vânătoare, interceptare sau multirol moderne este echipament standard. De aceea, avionul chinezilor nu este potrivit pentru lupte de aproape (dogfights), aşa că designerii nu i-au mai instalat şi o astfel de armă, potrivit experţilor militari chestionaţi de publicaţia Business Insider. Spaţiul care ar fi fost ocupat de tun a fost folosit pentru alte tehnologii, iar greutatea totală a fost redusă.

Totuşi, mulţi piloţi de avioane de vânătoare preferă să dispună de tun, întrucât acesta nu poate fi bruiat şi nici păcălit de contramăsuri, aşa cum se întâmplă în cazul rachetelor. De asemenea, cele mai moderne avioane invizibile americane, F-22 şi F-35, dispun de tunuri, scrie Mediafax.

• „Vânătorul de extratereștri de la Harvard” va conduce noul consiliu OZN al lui Donald Trump
• Câți bani a primit Donald Trump de la Amazon pentru documentarul „Melania”

Conform experţilor, J-20 poate fi învins în lupte de aproape de modele mai vechi de avioane de vânătoare, precum F-15 sau F-16.

„Probabil că doresc să evite luptele de aproape cu orice preţ”, a precizat locotenent-colonelul David Berke, fost pilot pe F-22 şi F-35B. El a adăugat că tunurile sunt eficiente în lupta dintre avioane până la o distanţă de maxim 250 de metri. „Aş prefera mai degrabă să am o rachetă care loveşte de la 65 de kilometri distanţă decât un tun care merge la 250 de metri sau mai aproape”, a adăugat Berke. 

Alţii susţin că J-20 nu a fost gândit din start pentru a se lupta de aproape cu alte avioane, făcându-l mai bine pregătit pentru confruntări de la mare distanţă decât rivalul F-35.

Avionul chinezilor ar putea chiar să nu fie folosit deloc împotriva altor vânătoare inamice, potrivit unor specialişti. Cu ajutorul senzorilor avansaţi şi a rachetelor cu rază lungă de acţiune, J-20 ar putea distruge, avioanele cisternă americane şi alte aeronave de suport, precum cele radar sau pentru război electronic. Astfel, raza de acţiune şi capacitatea de luptă a aviaţiei americane poate fi redusă prin distrugerea strategică a aparatelor menţionate.