Abdicarea, un gest tot mai frecvent în epoca modernă

Prinţul moştenitor Naruhito va urca pe tronul Crizantemei pe 1 mai, la o zi după abdicarea tatălui său, împăratul Akihito, în vârstă de 85 de ani. Akihito a moştenit tronul Crizantemei în 1989, devenind al 125-lea împărat al Japoniei, după moartea tatălui său, împăratul Hirohito.

• Maşină de epocă, vândută cu peste un milion de dolari. Cât a durat restaurarea motorului
• Liberalii, în apărarea onoarei familiei regale, dar și a „viitorului României”

Akihito este primul împărat japonez care alege să abdice în ultimele două secole.

Progresele uriaşe înregistrate în medicină şi speranţa de viaţă din ce în ce mai mare se traduce şi printr-o erodare a conceptului de monarh pe viaţă, iar gestul abdicării începe să fie din ce în ce mai frecvent.

Cele mai recente abdicări:

Papa Benedict

Pe 11 februarie 2013, papa Benedict al XVI-lea a uimit întreaga lume cu anunţul potrivit căruia va renunţa la funcţia sa din cauza unor probleme de sănătate. Era primul suveran pontif care abdica din motive medicale în ultimii 700 de ani.

Într-un discurs susţinut în limba latină la Vatican, suveranul pontif de origine germană de 85 de ani spunea cardinalilor că, „din cauza vârstei avansate”, nu mai putea să îşi desfăşoare activitatea în mod corespunzător. Benedict, care a suferit de artrită şi un accident vascular cerebral încă de când era cardinal, a renunţat efectiv la scaunul papal pe 28 februarie 2013.

Singurul papă care a recurs anterior la acest gest a fost Celestine al V-lea, un simplu călugăr ales suveran pontif, împotriva voinţei sale, în 1294.

Regele belgienilor

Tot în 2013, dar, în iulie „Regele belgienilor” Albert al II-lea, a anunţat că va abdica pentru că este prea bolnav şi prea slăbit. Avea 79 de ani şi petrecuse 20 de ani pe tronul micii ţări europene.

Era prima abdicare voluntară din istoria Belgiei, care şi-a obţinut independenţa de Olanda în 1831. Monarhia belgiană a jucat un rol crucial în menţinerea unităţii naţionale într-o ţară divizată între Wallonia vorbitoare de franceză şi Flandra vorbitoare de olandeză.

‘Trix’, regina Olandei

Regina Beatrix a Olandei a abdicat şi ea în acelaşi an 2013, la vârsta de 74 de ani, dar nu din cauză că ar fi fost bolnavă, ci pentru că a dorit să fie înlocuită de fiul său Willem Alexander, să predea ştafeta „unei noi generaţii”. Willem Alexander a fost primul rege al ţării din ultimii peste 120 de ani.

Regele Carlos al Spaniei

În iunie 2014, regele Juan Carlos al Spaniei a abdicat în favoarea fiului său, Felipe al VI-lea, după 39 de ani petrecuţi pe tron. Juan Carlos a contribuit la impunerea democraţiei în Spania, după moartea dictatorului Francisco Franco, în 1975, dar a fost implicat şi în mai multe scandaluri – de exemplu, cel de corupţie care i-a vizat pe fiica sa mai mică, infanta Cristina, şi soţul acesteia.

Motivul abdicării a fost acelaşi ca al reginei Beatrix, predarea unei ştafete.

Şeicul Hamad bin Khalifa al-Thani din Qatar

A abdicat în 2013, după 18 ani pe tron, o raritate în lumea arabă. Emirul, pe atunci în vârstă de 61 de ani, suferea de probleme renale. Motivul oficial al abdicării a fost însă faptul că a dorit să ofere o şansă noii generaţii. Şeicul Tamim, fiul său, a devenit liderul Qatarului, la vârsta de 33 de ani.