Ego-ul sau ”cealaltă persoană” de lângă noi. Cum îl poţi combate

Ego-ul, prin prostia sa, tinde să iasă repede în evidenţă, deoarece el şi dorinţele noastre devin factorii care determină blocarea oricăror tendinţe de autocunoaştere şi autoperfecţionare şi o complacere a fiinţei noastre în nefericire, îndoieli, suspiciuni, neîncredere şi suferinţă, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

„Ego-ul îţi impune căutarea permanentă a satisfacerii dorinţelor de tot felul şi a impunerii propriei individualităţi în faţa semenilor pentru o iluzorie putere, care nu-ţi foloseşte la nimic. Omul are nevoie de extrem de puţin pentru a trăi, restul sunt dorinţe, plăceri a căror satisfacere dusă la extrem devine un miraj permanent ce amplifică forţa de manifestare a ego-ului. Cu cât satisfacem mai mult, cu atât începem să căutam noi şi noi metode de satisfacere şi în acelaşi timp, ceea ce obţinem nu ne mai aduce nici o plăcere fiindcă societatea de consum în care trăim ne învaţă să consumăm, ne învaţă că împlinirea vine din exteriorul nostru. Cu cât căutăm mai mult în exterior, cu atât golul interior devine mai mare”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

 

Ego-ul este doar o falsă imagine despre noi, creată de societate ca un instrument de exploatare, alcătuit din ambiţii şi condiţionări: eşti alb sau negru, eşti intelectual sau muncitor, eşti creştin sau ateu, eşti femeie sau bărbat, ş.a.m.d., este o iluzie pe care ne concentrăm toate preocupările, uitând astfel să căutăm adevărul despre Sinele nostru interior.

 

„Ego-ul este cine am ajuns să credem noi că suntem, prin obişnuinţă, dar nu reprezintă adevărul despre noi, despre Sinele nostru, este doar ceea ce am acceptat noi ca fiind un comportament „normal” pentru a fi acceptaţi din punct de vedere familial, relaţional, social. De-a lungul vieţii, intrăm în diverse roluri: copil, soră/frate, adult, părinte, iubit/ă, angajat/director/patron, bunic/ă, trist/fericit, ş.a. Ajungem să ne confundăm cu rolul, cu obiceiurile şi emoţiile sale şi uităm cine este cu adevărat Sinele nostru”, explică psihologul.

 

Pentru a renunţa la imaginea pe care ne-a arătat-o societatea despre noi şi am luat-o ca bun valabil, psihologul Laura Maria Cojocaru crede că trebuie să urmăm câţeva etape:  conştientizarea, acceptarea, detaşarea şi schimbarea prin exercitarea într-un mod conştient şi pozitiv a liberului arbitru de care dispui. Putem alege să rămânem afundaţi în vechile condiţionări ale ego-ului tău sau să alegem un alt mod de a fi şi de a trăi în conformitate cu sinele nostru cel real, să ne bucurăm de existenţă în orice clipă şi să alegem să trăim în bucurie autentică pentru simplul fapt că suntem aici şi acum. Fericirea noastră începe din interior şi se revarsă în exterior, invers niciodată, crede specialistul.

 

1. Renunţarea la a lua personal părerile celorlalţi. Ceea ce ne deranjează nu face decât să ne slăbească voinţa, încrederea, motivaţia şi să ne consume inutil energia.

2. Renunţarea la perfecţiune. Simplul fapt că, ceea ce vedem acum perfect, mâine îşi schimbă forma, ne arată că perfecţiunea este ceva iluzoriu după care alergăm consumând timp şi energie în mod inutil. Atenţia noastră este bine să fie pusă în slujba lui “fac tot ce pot mai bine cu ce sunt şi ştiu în acest moment”.

3. Renunţarea la nevoia de a câştiga. Deoarece această atitudine duce la comparaţia cu alţii şi, singura comparaţie sănătoasă este cea cu noi înşine în diferite perioade de timp, comparaţie ce urmăreşte dezvoltarea, creşterea personală.

4. Renunţarea la nevoia de a avea dreptate. Această atitudine este sursa multor conflicte atât interioare, cât şi exterioare şi determină tendinţa de a deveni critici atât cu noi, cât şi cu cei din jur. Când trăim în ostilitate, ratăm spiritul nostru creativ şi capacitatea de a utiliza resursele interioare către găsirea de soluţii.

5. Renunţarea la nevoia de a avea mai mult şi practicarea stării de recunoştinţă. Cu cât suntem mai mult timp recunoscători pentru ce avem, cu atât ne păstrăm starea de bine, încrederea în noi şi în viaţă, energia şi motivaţia de a merge înainte şi, paradoxal, abia atunci suntem pregătiţi să primim mult mai mult decât avem deja.

6. Renunţarea la menţinerea minţii în trecut sau în viitor. Starea de bine se menţine directionând atenţia pe “aici şi acum” şi ne dăm voie astfel să ne trăim în mod real viaţa prezentă.

7. Renunţarea la a face mai multe lucruri deodată, chiar dacă doar ne gândim la ele (multitasking), deoarece reducem atât eficienţa acţiunii în sine, cât şi energia organismului. Indicat este să exersăm prioritizarea activităţilor şi, apoi, să le rezolvăm pe rând fără să-i permitem minţii să alerge la altceva până nu terminăm ce am început.