Germanii i-au trimis lui Trump o bucată din Zidul Berlinului, dar Casa Albă l-a refuzat – VIDEO

Germanii au vrut să îi trimită lui Trump o bucată din Zidul Berlinului însoţită cu mesajul ”niciun zid nu e veşnic”. Grupul care a avut această iniţiativă se numeşte Die Offene Gesellschaft (Societatea deschisă) şi a vrut să marcheze trei decenii de la dărmarea zidului, potrivit Mediafax.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Fundaţia non-profit a organizat transportul bucăţii de zid la Washington folosit fonduri donate de persoane private. Germanii spun că zidul a fost refuzat de Serviciul Secret de la Casa Albă.

Gestul a fost interpretat ca o aluzie la efortul depus de Trump pentru a construi un zid de-a lungul frontierei dintre Statele Unite şi Mexic pentru a opri imigraţia ilegală.

Bucata de zid cântărind 2,7 tone, a ajuns la Washington, sâmbătă, iar presa locală a arătat că Serviciul Secret a întors din drum voluminosul cadou.

Mai multe fotografii şi secvenţe video publicate pe reţelele sociale au surprins momentul în care bucata de zid a ajuns în Statele Unite.

Pe zid putea fi citit un mesaj adresat lui Trump şi semnat ”Cetăţenii oraşului Berlin”.

„Timp de decenii, Statele Unite au jucat un rol important în dărmarea acestui zid. De la John F. Kennedy, până la Ronald Reagan, preşedinţii americani au luptat împotriva zidului”, se arăta în mesajul către Donald Trump.

”Dorim să vă oferim una dintre ultimele bucăţi din eşuatul zid al Berlinului, pentru a comemora implicare Statelor Unite în construirea unei lumi fără ziduri”, completau berlinezii.

Bucata din Zidul Berlinului, cumpărată de la un comerciant

Managerul fundaţiei germane, Philip Husemann, a declarat publicaţiei Quartz, că „achiziţionarea şi transportul unei bucăţi de zid în afara Germaniei costă undeva în jurul unei sume de cinci cifre”. Acesta a arătat că el şi colegii săi au cumpărat bucata de zid de la un comerciant din Berlin care avea numai câteva dintre ultimele porţiuni de zid.

Nu este chiar ieşit din comun să fie transportate bucăţi din Zidul Berlinului în Statele Unite. Mai multe bucăţi din zid sunt expuse în diferite locuri din America de Nord, dintr-o staţie de tren din Chicago, până la o toaletă publică din Las Vegas.

În 1949, Germania a fost în mod oficial divizată în două ţări: Republica Federală, de partea occidentală, şi Republica Democrată, de partea sovietică. Între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est exista liberă circulaţie, dar numărul mare foarte de migranţi către RFG – 2,7 milioane între 1949 şi 1961 a determinat autorităţile est germane să ia în calcul construirea unui zid între cele două părţi ale Berlinului.

Construcţia Zidului Berlinului a început în noaptea de 12-13 august 1961. La 12 august, Consiliul de Miniştri al RDG declara că „pentru a pune capăt activităţilor ostile ale forţelor revanşarde şi militariste din Germania de Vest, precum şi din Berlinul de Vest”, vor fi instituite controale la graniţele RDG, inclusiv la graniţa cu sectorul de vest al capitalei. În realitate, graniţa a fost închisă, cetăţenilor est-germani nu li s-a mai permis trecerea frontierei în RFG.

Zidul care a rupt în două o naţiune

Mai întâi a fost instalat un gard din sârmă ghimpată, iar fundaţia zidului de beton, înalt de 3,6 metri, a fost pusă trei zile mai târziu, conform historia.ro. Până în în 1975, zidul s-a transformat într-un sistem complex de baricade şi capcane, cu 155 km de zid de-a lungul frontierei cu RFG, din care doar 50 km separau Berlinul de Est de cel de Vest. În total erau 127.5 km de gard electric, 302 turnuri de pază, 20 de buncăre şi 11.000 de soldaţi se ocupau cu păzirea lui. Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurându-se că nu ating în nici un punct teritoriul vest-berlinez. Casele din partea estica a frontierei au fost evacuate şi geamurile cu vedere la frontieră au fost zidite.

Timp de 28 de ani, zidul i-a separat pe est-germani de vest-germani. Zidul Berlinului rupea o naţiune în două, dar rolul lui avea semnificaţii diferite de o parte şi de alta a sa: pentru autorităţile est-germane era o “pavăză de protecţie antifascistă”, iar pentru cele vest-germane un „Zid al Ruşinii”.

Pe 9 noiembrie, 1989, Günter Schabowski, membru al Biroului Politic al Partidului Comunist est-german, afirma într-o conferinţă de presă că autorităţile din RDG au decis să permită oricărui cetăţean german să părăsească ţara prin orice punct de frontieră. În mod eronat, acesta a afirmat că măsurile vor fi aplicate ”imediat, fără întârziere”. Chiar dacă autorităţile comuniste nu aveau, de fapt, nicio intenţie să ridice imediat restricţiile privind libera circulaţie, ştirea a stârnit un val de entuziasm în rândul germanilor care au luat cu asalt zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, dar şi al sepărării germanilor, rupţi între comunism şi capitalism. În zilele următoare, berlinezii au venit la Zid înarmaţi cu daltă şi ciocan, instrumente care au rămas în istorie cu numele „Mauerspechte” – ciocănitori de zid, pentru a smulge suveniruri, reuşind să dărâme porţiuni întregi ale barierei.