Sistemul neobișnuit de evacuare a echipajului de la bordul avionului de luptă Skyknight

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Douglas F3D Skyknight a fost un avion de luptă timpuriu, care a fost folosit pentru prima oară în războiul coreean și cel din Vietnam. În mod neobișnuit, în cazul unei urgențe majore, echipajul avionului era nevoit să se salveze printr-un „jgheab” de evacuare, în loc să folosească scaunele de ejecție mult mai cunoscute.

Această tehnică neobișnuită a fost chiar adaptată pentru a livra forțe de operațiuni speciale cel puțin o dată în timpul manevrelor de la sfârșitul anilor 1950.

Deși a ajuns destul de uitat, avionul de luptă Skyknight a reprezentat un avans major pentru Marina SUA și infanteria Marinei atunci când a intrat în uz în anii 1950. Mare și voluminos, avionul în stil Douglas, înarmat cu patru tunuri de 20 mm, nu prea avea nimic în comun cu avioanele elegante care la acea vreme abia începeau să apară.

Totuși, avionul Skyknight a stabilit un record de invidiat peste Coreea ca avion de vânătoare de noapte, obținând prima ucidere pe timp de noapte avion-contra-avion din lume, folosind radar și devenind cel mai bine cotat avion de luptă al Marinei și infanteriei din acel conflict.

Un sistem neobișnuit de evacuare a echipajului

Faptul că a fost dezvoltat ca avion de vânătoare de noapte explică motivul pentru care constructorii au ales acest sistem neobișnuit de evacuare a echipajului. Skyknight avea aripi drepte și a fost construit în jurul unui concept cu două echipaje, cu un pilot plus operator de interceptare aeriană, cel puțin în versiunile inițiale.

Scaunele alăturate erau mai bune pentru coordonarea echipajului, iar scaunele de ejecție disponibile la acea vreme nu au fost considerate îndeajuns de sigure pentru a extrage două persoane așezate una lângă cealaltă, din cauza pericolului de coliziune sau de deteriorare a motoarelor.

Scaunele de ejecție ar fi însemnat o greutate și complexitate mai mare pentru avion

Mai mult, scaunele de ejecție ar fi însemnat o greutate și complexitate mai mare pentru avion, care era acționat de două turboreactoare Westinghouse, care deja aveau o propulsie oarecum slabă, potrivit The Drive.

În schimb, un „jgheab” asemănător unui tunel, situat în spatele scaunelor, permitea echipajului să „alunece” în caz de urgență, ieșind din partea inferioară a avionului, chiar între motoare. De asemenea, acest sistem trebuia să fie sigur de utilizat la viteze mari.

Un aranjament similar a devenit mai apoi o caracteristică a avionului Douglas A3D Skywarrior, deși acesta a fost un bombardier de pe timpul Războiului Rece, astfel că lipsa scaunelor de ejecție era mai puțin neobișnuită.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Coreea de Sud a dezvăluit un avion de luptă supersonic. „A început o nouă eră în apărare”

Boeing și Forțele Aeriene australiene anunță primul zbor al unui avion de luptă fără pilot

Okhotnik, un avion de luptă fără pilot al Rusiei, a fost testat pentru prima oară cu rachete aer-aer

O pasăre asemenea unui „avion de luptă” a doborât recordul mondial pentru cel mai lung zbor avian non-stop