Povestea Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, a cărei inaugurare a fost făcută chiar de rege, la 14 martie 1895 (DOCUMENTAR)

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București este cea mai veche bibliotecă universitară din Capitală, situată în „Palatul Fundației Universitare Carol I. Clădirea a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția clădirii a fost finalizată în 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895.

În varianta din 1891, biblioteca avea formă de L şi o suprafaţă de 600 mp. Construcţia era concepută cu faţada şi intrarea spre Strada Vămii, rotonda legând această aripă principală de cea mai redusă din Strada Clemenţei, care se termina printr-un calcan spre proprietatea lui Grigore Peucescu.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Clădirea urmează liniile rafinate ale stilului Ludovic al 16 lea. Arhitectul nu a apelat la o abundenţă decorativă, suprafeţele exterioare având câteva detalii ornamentale vegetale frumos executate. Parterul prezintă bosaje ce marchează astfel funcţiunea diferită, comercială a acestuia. Magazinele erau o sursă de venituri ajutând financiar instituţia de-a lungul timpului. La etaj faţadele sunt ritmate de ferestre mari, de coloane şi pilaştrii angajaţi. Acoperişul înalt à la Mansart are lucarne elegante rotunde care corespund fiecărei travee în parte.

În 1911, sub conducerea aceluiași arhitect, edificiul este extins și este dat în folosință la 9 mai 1914. Vechiului imobil i s-a mai adăugat un etaj, construcţia iniţială devine una din aripile noii clădiri care se continuă cu un corp principal în formă de arc de cerc îndreptat înspre bd. Calea Victoriei, iar cealaltă aripă de pe strada C. A. Rosetti este simetrică cu cea din strada Dem. I. Dobrescu.

Interiorul este spectaculos. Intrarea se face printr-un vestibul decorat cu pilaştrii şi coloane din stucco-marmură în nuanţe apropiate care ritmează întreg holul principal. O scară din marmură conduce pe două laturi la primul etaj, al cărui plafon casetat este din stucc poleit. Coridorul lung şi larg al cărui paviment este din dale în mozaic alb şi negru conducea în stânga către apartamentul particular al direcţiei.

Citește continuarea pe Gândul!