Schitul Darvari, lăcașul din inima Bucureștiului (DOCUMENTAR)

Schitul Darvari, cunoscut drept Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, ctitorit în anul 1834, de către Mihail Darvari și soția sa, Elena, se află în centrul Capitalei. Biserica a fost inițial una din lemn fără turlă și păzită de ziduri groase, cu hramul „Învierea Sfântului Lazăr”.

Încă din anul 1992, Schitul Darvari cu întreg complexul de clădiri din jur, a fost declarat „monument istoric” de către Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice.

• Un bărbat infectat cu HIV s-a vindecat complet datorită unei mutații genetice rare
• Practici medievale într-un spital: sute de copii, infectați cu HIV după ce au fost refolosite seringi

Schitul Darvari datează de aproape două secole, când Mihail Darvari și soția sa, Elena, au cumpărat de la ctitorii Bisericii Icoana un teren în spatele lăcașului de cult.

Aici a fost zidită o mică și modestă biserică din lemn, fără turlă, cu hramul Învierii Sfântului Lazăr, al Sfinților Împărați Constantin și Elena și al Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil, ca loc de rugăciune pentru membrii familiei și apropiații acestora.

Biserica este construită din zid de cărămidă în formă de cruce în stilul arhitectural oltenesc-muntenesc, compartimentată în altar, naos și pronaos.

Naosul este delimitat de pronaos prin stâlpi lați, ușor ieșiți din ziduri. Catapeteasma este din lemn, ornamentată cu o sculptură fină și o pictură. Turla este pe naos, deschisă în formă octogonală, cu ferestre înalte.

În exterior, într-o parte și alta a ferestrelor sunt coloane de zid văruite în alb, ca tot exteriorul turlei. Biserica are și un pridvor închis care face practic corp comun cu restul suprafeței și are legătură cu pronaosul printr-o deschidere mare. Aici, credincioșii pot asista la slujbă.

Toate ferestrele au grilaje din fier forjat și ancadramente cu sculptura în piatră. Fațadele exterioare sunt în mare parte simple, având în partea superioară un brâu încadrat de două rânduri de cărămizi.

Curtea bisericuței este mică, cu alei și trotuare pavate și a fost împrejmuită cu ziduri groase și înalte, iar în partea de nord și de vest au fost construite chilii, pentru adăpostirea preoților ce aveau să slujească în noul lăcaș.

Citește continuarea pe Gândul!