Imagini inedite cu o pupăză în Parcul Natural Bucegi, publicate de Romsilva

Reprezentanții Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au publicat imagini inedite cu o pupăză surprinsă de rangeri în Parcul Natural Bucegi.

„Denumită popular cucul armenesc despre pupăză de spune, tot în credința populară, că nu este bine să te trezești după ce aceasta începe să cânte. Iar vrei sa te pupe cucul armenesc și să te spurce, că să nu-ți meargă bine toată ziua?, am citit în amintirile lui Ion Creangă”, au scris reprezentanții Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva pe o rețea de socializare online.

• Începând de astăzi, turiștii trebuie să plătească taxă de intrare în Veneția
• Recipientele de la una dintre cele mai populare cafenele din lume vor fi mai mici cu…

„Pupăza (Upupa epops) este o pasăre relativ ușor de observat, are un penaj intens colorat și elegant în nuanței de roșu cărămiziu deschis cu împestrițări de negru si alb, creasta lungă, ce poate fi ridicată și ciocul lung și ușor curbat. Are aripi dungate cu negru și alb, corp roz-maroniu și creastă ascuțită, ale cărei vârfuri sunt pătate cu negru”, au mai amintit reprezentanții Romsilva.

Pupăza a căpătat un renume urât din punct de vedere al mirosului

Potrivit Romsilva, pupăza se hrănește cu precădere de pe pământ. Ciocul lung și ascuțit este folosit pentru a căuta în soluri moi sau în bălegar. Consumă adulți de insecte mari și larvele acestora, dar și păianjeni, râme, miriapode, melci, pe care le capturează la suprafața solului cu ciocul ei lung și ascuțit sau de sub crusta pământului prin bătăi repezi de cioc.

De asemenea, tot Romsilva explică faptul că pupăza obișnuiește să nu-și curețe cuibul, astfel că și-a căpătat un renume urât din punct de vedere al mirosului pentru că se spune că nu poate scăpa de el nici după mult timp ce părăsește cuibul. De fapt acest obicei are rolul de a îndepărta nepoftiții de cuib.

Cuibărește în scorburi din habitatele deschise și semideschise, precum livezi și vii cultivate în mod tradițional, zone de agricultură extensivă, totodată și în arbori singuratici, grupuri izolate sau aliniamente de copaci de-a lungul pământurilor arabile sau al pășunilor.