Acord istoric pentru oceane, atins după un deceniu de discuții

Națiunile au ajuns la un acord istoric pentru oceane în urma a 10 ani de negocieri. „Tratatul Mării Libere” urmărește să plaseze 30% din mări în zone protejate până în 2030, pentru a proteja și recupera natura marină.

Acest acord istoric cu privire la oceane a fost încheiat sâmbătă (4 martie) seara, după 38 de ore de discuții, la sediul ONU din New York. Negocierile au fost ținute în loc timp de ani de zile din cauza dezacordurilor privind finanțarea și drepturile de pescuit.

• Unde este cel mai lung drum drept din Europa și cine l-a construit?
• Românii și preferințele culinare: Care oraș din România este „capitala șaormei”?

Ultimul acord internațional privind protecția oceanelor a fost semnat în în 1982, Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Acel acord a stabilit o zonă numită marea liberă, adică ape internaționale în care toate țările au dreptul de a pescui, de a naviga și de a face cercetare; dar doar 1,2% dintre aceste ape sunt protejate.

Un acord istoric pentru oceane a fost atins pe 4 martie 2023

Viața marină care trăiește în afara acestor zone protejate a fost expusă riscului cauzat de schimbările climatice, de pescuitul excesiv și de traficul maritim. În cea mai recentă evaluare a speciilor marine globale, aproape 10% s-au dovedit a fi în pericol de dispariție, potrivit Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN).

Noile arii protejate, stabilite în tratat, vor limita cât de mult se poate pescui, rutele căilor de navigație și activitățile de explorare, cum ar fi mineritul de adâncime (atunci când mineralele sunt preluate de pe fundul mării aflat la 200 de metri sau mai mult sub suprafață).

Grupurile de mediu s-au îngrijorat de faptul că procesele miniere ar putea perturba zonele de reproducere ale animalelor, pot crea poluare fonică și ar putea fi toxice pentru viața marină. Autoritatea Internațională pentru Fundul Mărilor, care supraveghează acordarea licențelor, a declarat pentru BBC că, în continuare, „orice activitate viitoare pe fundul mării va fi supusă unor reglementări stricte de mediu și a unei supravegheri pentru a ne asigura că se desfășoară în mod sustenabil și responsabil”.

Rena Lee, ambasadoarea ONU pentru Oceane, a pus capăt discuțiilor după două săptămâni de negocieri care uneori amenințau să se destrame. Minna Epps, directoarea echipei IUCN Ocean, a declarat că principala problemă a fost împărțirea resurselor genetice marine.

Împărțirea resurselor genetice marine

Resursele genetice marine sunt materiale biologice de la plantele și animalele din ocean care pot aduce beneficii pentru societate, cum ar fi produse farmaceutice, procese industriale și alimente. Națiunile mai bogate au în prezent resursele și finanțarea pentru a explora adâncurile oceanului, dar națiunile mai sărace au vrut să se asigure că toate beneficiile care vor fi găsite sunt împărțite în mod egal.

Dr. Robert Blasiak, cercetător oceanic la Universitatea din Stockholm, din Suedia, a spus că provocarea este că nimeni nu știe cât valorează resursele oceanice și, prin urmare, nu se știe cum ar putea fi împărțite acestea. „Dacă vă imaginați un televizor mare, de înaltă definiție, cu ecran lat, și dacă doar trei sau patru pixeli de pe acel ecran gigant funcționează, acestea sunt cunoștințele noastre despre oceanul adânc. Am înregistrat aproximativ 230.000 de specii în ocean, dar se estimează că există peste două milioane”, a spus el.

Laura Meller, o militantă pentru oceane pentru Greenpeace Nordic, a felicitat țările pentru că „au lăsat deoparte diferendele și au ajuns la un acord istoric cu privire la oceane, care ne va permite să protejăm apele, să ne consolidăm rezistența la schimbările climatice și să protejăm viețile și mijloacele de trai a miliarde de oameni”.

Acordul încă nu a fost adoptat în mod oficial

„Aceasta este o zi istorică pentru conservare și un semn că, într-o lume divizată, protejarea naturii și a oamenilor poate triumfa asupra geopoliticii”, a adăugat ea.

Țările vor trebui să se întâlnească din nou pentru a adopta în mod oficial acordul și apoi vor mai avea mult de lucru înainte ca tratatul să poată fi implementat.

Liz Karan, directoarea echipei de guvernare a oceanelor de la Pews Trust, a declarat că „va mai dura ceva timp pentru a intra în vigoare. Țările trebuie să îl ratifice pentru ca acesta să intre în vigoare. Apoi există o mulțime de organisme instituționale precum Comitetul științific și tehnic care trebuie să fie înființat”.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum își revin pădurile după un incendiu? Bacteriile și fungii ajută cel mai mult

Cercetătorii au identificat o specie de broască „fără voce”

Test de cultură generală. Ce memorie au peștișorii aurii?

Trucul folosit de microbi pentru a infecta mai multe furnici