Sculpturi unice au fost scoase la iveală de o furtună

O furtună a scos la iveală sculpturi ale unor fețe impozante și ale unui falus, dar și ale unui corn al abundenței la un fort roman din secolul I din Spania.

Sculpturile au fost realizate la Tossal de La Cala, un fort care datează din secolul I î.Hr., aflat în orașul Benidorm din prezent, pe coasta Mediteranei. Deși arta antică a fost văzută pentru prima dată în ianuarie 2020, oficialii orașului și arheologii au făcut anunțul pe 19 mai 2023 pentru a „asigura protecția reliefului”, potrivit unei declarații transmise de autoritățile din Benidorm.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Aceste sculpturi ale unor fețe impozante și ale unui falus, alături de cornul abundenței, au fost realizate pe o suprafață de aproximativ 57 pe 42 de centimetri. Dar sculptura originală ar fi putut fi mai mare, având în vedere că o porțiune din rocă lipsește, a declarat în comunicat Jesús Moratalla, director de săpături și profesor asociat de arheologie la Universitatea din Alicante.

Sculpturi ale unor fețe impozante au fost scoase la iveală de ploaie

Trioul de sculpturi este unic „din moment ce nu există referiri (cunoscute) la gravuri și reliefuri similare” în teritoriile fost ocupate de romani, a declarat Ana Pellicer, consilierul pentru patrimoniul istoric și cultural din Benidorm.

Katherine Halcrow, care are un doctorat în arheologie clasică la Universitatea din Oxford (Anglia) și nu a fost implicată în săpături, a remarcat semnificațiile simbolice ale sculpturii. Atât cornul abundenței, cât și falusul au fost „în mod tradițional văzute ca vestigii sau talismane de noroc, protecție și belșug”, a declarat ea pentru Live Science.

„Falusul, în special, ar fi avut o funcție apotropaică, adică funcția sa ar fi fost aceea de a îndepărta răul de pe loc și pe oamenii asociați cu acesta”, continuă cercetătoarea.

Importanța falusului în cultura romană

Calitățile protectoare ale falusurilor sunt atestate de scriitorii romani Marcus Terentius Varro (a trăit între 116 î.Hr. și 27 î.Hr.) și Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.).

În noua sculptură, cei doi ochi ai feței așteaptă cu nerăbdare spectatorul, ceea ce a fost probabil o perspectivă intenționată oferită de artizan, care „a folosit o poziție frontală mai degrabă decât laterală pentru a sublinia un sentiment de dominație. A fost menit să fie protector și impunător”, a spus Halcrow.

Sculpturile falice antice datând din epoca romană în Europa sunt comune, dar „această sculptură nu are alți precursori regionali cunoscuți, comparabili”, a spus Halcrow. „Iconografia și simbolismul nu sunt rare pentru operele de artă romane, dar sunt și alte elemente, inclusiv mediul și decorul”, continuă ea. Deoarece relieful este posibil incomplet, alte simboluri sau elemente de contextualizare pot fi pierdute.

Povestea unui turn de veghe

Săpăturile din Tossal de La Cala au început în anii 1940. Universitatea din Alicante a supravegheat operațiunile de la fortul antic din 2013.

Acest tip de fort mic, cunoscut sub numele de castellum, ar fi servit drept turn de veghe cu vedere la apele din apropiere de Alicante, Spania, pentru apărarea de atacuri navale. A fost construit în anul 77 î.Hr. sub comanda lui Quintus Sertorius, un roman devenit rebel și conducător al războaielor sertoriene purtate împotriva Republicii Romane între 80 î.Hr. și 72 î.Hr. pe Peninsula Iberică.

Acum că descoperirea a fost făcută publică, arheologii speră „să caute soluții care să permită expunerea sculpturii cu garanții maxime fără a o separa de Tossal”, potrivit comunicatului.

Vă recomandăm să citiți și:

Carol cel Mare, primul împărat al Sfântului Imperiu Roman

Arheologii au găsit o cramă romană antică de o opulență fără egal

Arculata, pâinea care a supraviețuit dezastrului din Pompeii

Al Jassasiya, enigmaticele sculpturi rupestre care se „târăsc” prin deșertul din Qatar