Home » D:News » Gladiatorul din 2024, dovada că percepția față de bărbați este diferită în secolul XXI

Gladiatorul din 2024, dovada că percepția față de bărbați este diferită în secolul XXI

Paul Mescal în filmul „Gladiator II” (2024). Sursa foto: Profimedia

Publicat: 07.12.2024

Lucius, interpretat de Paul Mescal în noul film „Gladiatorul”, este cu totul diferit de Maximus, personajul tăcut al lui Russell Crowe din urmă cu 24 de ani. De ce s-au schimbat atât de mult idealurile noastre masculine?

Poate că motivul este faptul că Paul Mescal în Gladiator II este mai tânăr decât Russell Crowe în filmul original (Gladiator, 2000). Mescal avea 27 de ani la filmări, în timp ce Crowe avea 35. Sau poate că motivul ține de energia diferită a celor doi actori: Mescal emană un spirit ironic și luminos, în timp ce Crowe are ceva mai intens.

Indiferent de motiv, cele două filme, ambele regizate de Ridley Scott, oferă versiuni distincte ale masculinității — nu doar prin personalitatea actorilor, ci și prin modul în care personajele lor abordează relațiile cu femeile, geopolitica și luptele.

Ce fel de gladiator își dorește publicul în 2024?

De asemenea, se remarcă diferențe în umor și sexualitate. Așadar, ce s-a schimbat în privința masculinității în cei 24 de ani dintre cele două lansări?

Impactul lui Crowe în 2000 nu poate fi subestimat. Filmul a generat dezbateri aprinse, inclusiv despre replici precum „At my signal, unleash hell” („La semnalul meu, dezlănțuiți iadul”), potrivit The Guardian.

De menționat este că și cultura populară a confirmat influența lui Crowe. Într-un episod din Sex and the City (2001), cele patru protagoniste dezbat despre vedetele după care tânjesc. „Russell Crowe.” „Ce făceau femeile înainte de Russell Crowe?” „George Clooney.” „Clooney e ca un costum Chanel.” „Va fi mereu la modă.” Spre deosebire de Clooney, Crowe — ca Maximus Decimus Meridius — nu a fost niciodată ca un costum Chanel.

Ideea Hollywood-ului despre idealul masculin oscilează, precum un pendul, de la cel rafinat la cel pre-verbal, de la bărbatul din oraș la bărbatul din peșteră, de la Cary Grant la Marlon Brando, de la George Clooney la Russell Crowe.

Performanța lui Paul Mescal ca Lucius este exact opusul celei a lui Crowe. Desigur, există mai mult umor în scenariul său, dar chiar și atunci când nu vorbește, expresia de pe fața lui sugerează că tocmai i-a venit o idee amuzantă pe care ți-o va împărtăși mai târziu. Nu este taciturn.

Spre deosebire de Crowe, prezența lui Mescal este juvenilă, neostilată, un pic mai nuanțată, în sensul că ai crede că „mânia iese din el ca laptele”. Dar nu ți-l poți imagina fiind nepoliticos cu un chelner sau, în echivalentul roman, un sclav.

Ce ar accepta generația TikTok

Politicile de gen s-au schimbat și ele. Nu mai poți fi obiectul dorinței unui astfel de bărbat doar zâmbind și arătând frumos. Soția lui Maximus (Russel Crowe) exista doar ca femeia pe care nu a reușit să o protejeze, iar aceasta era considerată o rană psihologică insurmontabilă, fără a fi necesar să explicăm ce anume era atât de special la ea. Soția lui Lucius, dimpotrivă, este o războinică de drept, pentru că, bineînțeles, trebuie să fie. Generația TikTok pur și simplu nu ar accepta o femeie care ar fi doar Soția.

Fără îndoială, performanța lui Russell Crowe a părut mult mai dedicată „meseriei de gladiator”. În orice gen de filme cu lupte există contradicții – violența este considerată un lucru rău, dar totodată este plăcut de urmărit – dar poveștile despre gladiatori sunt făcute din disonanță cognitivă. „Nu sunteți distrați?” strigă Crowe către mulțimea romană, imperativul său moral fiind clar: cineva tocmai a fost decapitat, voi, un grup de psihopați absoluti. În mod similar, în Gladiator II, probabil chiar mai mult, stăm în judecată în timp ce ne delectăm în același spectacol pe care psihopatia l-a provocat. Cele două idei opuse sunt probabil cel mai bine unite într-un gladiator care nu prea spune nimic.