De ce ar fi timpul să schimbăm definiția pentru procrastinare și regret

Cu toții procrastinăm, dar majoritatea sfaturilor pentru a învinge acest obicei nu funcționează, mai ales dacă vorbim despre activități precum curățenia din bucătărie, mersul la sală sau achitarea la timp a impozitelor.

Atunci când filosoful Augustin (354-430 d.Hr.) l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea „castitate și stăpânire de sine, dar nu încă”, potrivit The Guardian.

• „Slab, fără principii și deschis la manipulare”: Cum îl văd oficialii rușii pe Donald Trump?
• Mai multe decese decât nașteri în prima lună din 2025

Augustin știa exact care era prioritatea sa principală: să renunțe la plăcerile senzuale pentru o viață de devotament total față de Dumnezeu. Problema lui nu era că făcea prea multe lucruri, că avea un program de lucru maniacal sau o calitate slabă. Mai degrabă era faptul că nu reușea să își dezlănțuie motivația interioară pentru a trăi cea mai bună viață a sa. Așa că amâna totul, ajutat de iluziile esențiale ale amânării: că amânarea este întotdeauna temporară și că nu va pierde nimic decisiv din cauza ei.

Cum să rezistăm în fața tentației

Atunci când vine vorba de evitarea, rezistența și chiar sabotarea celor mai importante priorități ale noastre, avem nevoie de o abordare foarte diferită pentru a învinge procrastinarea. În primul rând, să realizăm că însăși semnificația unei priorități – este biletul nostru către o viață plină de sens și stima de sine – ne poate paraliza și copleși.

Altminteri, apare regretul. Totuși, filosoful Søren Kierkegaard, din secolul al XIX-lea, descrie modul în care regretul a fost în cele din urmă cheia rezolvării celei mai mari dileme din viața sa: dacă să se căsătorească sau nu cu Regine Olsen, pe care o iubea. Unul dintre marii tergiversatori amoroși ai istoriei, Kierkegaard a descoperit că va regreta dacă se va căsători cu Regine și va regreta dacă nu o va face.

Imediat ce ea i-a acceptat cererea în căsătorie, după o curte de trei ani, el a intrat în panică. Treptat, însă, regretul i-a permis să înțeleagă mai bine cine era, determinându-l să ia decizia dureroasă de a renunța la femeia pe care o iubea pentru vocația sa de scriitor – o vocație despre care a ajuns să creadă că era incompatibilă cu îndatoririle și responsabilitățile căsătoriei.

El a învățat cum durerea regretului – puterea sa extraordinară de a face vizibil pentru ochii minții ceea ce se pierde prin urmărirea unei priorități de viață în detrimentul alteia – ne poate împinge să alegem și apoi să ne trăim alegerea în mod autentic și din plin.

Ce se întâmplă, totuși, dacă alegem cu succes un curs în viață, dar ne simțim curând goi, neîmpliniți? Suntem asediați de acea mică întrebare fatală: „Și dacă aș fi făcut altfel?” – fatală pentru procrastinare, deoarece stoarce orice motivație, după cum a descoperit scriitorul rus Leo Tolstoi la vârsta de 50 de ani. În fața morții inevitabile, agoniza Tolstoi, ce valoare are cel mai mare succes?

Vă mai recomandăm să citiți și:

Știința din spatele procrastinării: de ce amânăm ce avem de făcut?

Vești proaste! Procrastinarea este asociată cu o sănătate precară, arată un nou studiu

De ce obișnuim să amânăm lucrurile?

Ce este „bed rotting”, trendul care ține tinerii în pat ore-n șir