Știința din spatele procrastinării: de ce amânăm ce avem de făcut?

Practica de a întârzia sau amâna în mod inutil și voluntar îndatoririle sau acțiunile este cunoscută sub numele de procrastinare. Acest lucru duce adesea la termene-limită ratate, la o calitate redusă a muncii și la creșterea stresului și anxietății. În ciuda acesor dezavantaje, mulți oameni se luptă cu procrastinarea în mod regulat. 

În ultimii doi ani, a crescut interesul pentru înțelegerea științei din spatele procrastinării și a modului în care aceasta afectează comportamentul uman de zi cu zi. Mulți oameni de știință și cercetători au efectuat studii care au explorat factorii psihologici, biologici și de mediu care contribuie la amânare.

• JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee undeva unde nu ar trebui să existe
• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert

Prin obținerea unei mai bune înțelegeri a modului în care funcționează procrastinarea, cercetătorii speră să dezvolte strategii eficiente pentru a-i ajuta pe indivizi să o depășească.

Cauzele procrastinării

Potrivit Asociației pentru Știință Psihologică, adevărata procrastinare poate fi definită ca un eșec al autoreglementării, în care indivizii amână sarcinile, deși știu că vor avea de suferit din cauza inacțiunii lor. Dar care sunt cauzele acestui comportament autodistructiv?

Există, de fapt, un motiv biologic în spatele amânării lucrurilor. Din punct de vedere științific, procrastinarea apare atunci când persoana se confruntă cu o activitate pe care o consideră neplăcută, ceea ce duce la un conflict între sistemul limbic (care procesează și reglează memoria și emoțiile și conține, de asemenea, centrul plăcerii) și cortexul prefrontal, care este planificatorul intern, potrivit Interesting Engineering.

Sistemul limbic, care ne îndrumă să optăm pentru gratificare imediată, câștigă adesea, ceea ce duce la amânarea sarcinilor pe care le considerăm neplăcute, în timp ce cortexul prefrontal, responsabil cu luarea deciziilor, necesită un efort conștient pentru a depăși amânarea.

Profesorul Laura A. Rabin și echipa sa de la Universitatea din Brooklyn au fost printre primii care au studiat acest lucru.

Rabin și echipa sa au descoperit că performanța funcțiilor executive, de care este responsabil cortexul prefrontal, cum ar fi inițierea, planificarea, organizarea și monitorizarea sarcinilor, au fost „predicatori semnificativi ai procrastinării academice, pe lângă vârsta crescută și conștiinciozitatea mai scăzută”.

Starea de spirit și emoțiile au o influență semnificativă asupra procrastinării

Alte studii au găsit o legătură potențială între dopamină și procrastinare. Dopamina este un neurotransmițător care joacă un rol în motivație, recompensă și controlul impulsurilor. Deși este adevărat că nivelurile de dopamină pot crește impulsivitatea în anumite situații, acestea pot crește, de asemenea, motivația și pot ajuta oamenii să se concentreze asupra obiectivelor lor. Cu toate acestea, rezultatele nu sunt concludente.

Starea de spirit și emoțiile au o influență semnificativă asupra procrastinării. Acest lucru a fost susținut de o serie de studii, dintre care unul dintre primele a fost realizat de Fuschia Sirois și Timothy Pychyl. Într-un al doilea studiu realizat de Dianne M. Tice și colegii săi, s-a raportat că tentația câștigă în fața autocontrolului dacă și numai dacă duce la o îmbunătățire a emoțiilor prezente.

Alți factori, cum ar fi teama de eșec, perfecționismul și evitarea, pot duce, de asemenea, la amânare.

Anxietatea și factorii de mediu, „vinovați” pentru procrastinare

Anxietatea poate provoca, de asemenea, amânarea, deoarece persoanele se pot simți copleșite sau anxioase în legătură cu o sarcină și o pot evita cu totul. Acest lucru a fost, de asemenea, demonstrat într-un studiu realizat de Joseph R. Ferrari și Dianne M. Tice, în care procrastinatorii cronici au petrecut mai puțin timp cu sarcini identificabile ca fiind importante, dar nu au avut nicio problemă în a petrece timp cu o sarcină identică care a fost etichetată ca fiind distractivă.

În plus față de aceste cauze potențiale, factorii de mediu pot contribui, de asemenea, la procrastinare. Termenii-limită lungi, prea multă flexibilitate atunci când se studiază sau se lucrează, tentațiile și distragerea atenției sunt câțiva dintre factorii care încurajează procrastinarea în mediile academice, potrivit unui studiu realizat de Frode Svartdal și echipa sa.

Efectele procrastinării

Procrastinarea poate avea un efect sever asupra productivității, precum și asupra sănătății mintale și fizice. Multe studii au constatat o creștere a stresului, a anxietății, o scădere a calității somnului și alte consecințe negative.

Mai multe studii au găsit o legătură între procrastinare și sănătatea mintală. Un studiu realizat de Fred Johansson și echipa sa a constatat că procrastinarea la studenții universitari suedezi a fost asociată cu depresia, anxietatea și, în general, cu creșterea stresului. Mai multe studii anterioare au raportat, de asemenea, această legătură. Un studiu din 2016 condus de Manfred E. Beutel a constatat că, pe lângă anxietate și depresie, procrastinarea a dus, de asemenea, la reducerea satisfacției în domenii precum munca și veniturile.

Cum depășim procrastinarea?

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate fi eficientă în a-i auta pe oameni să depășească amânarea. TCC este o formă de tratament care se concentrează pe schimbarea tiparelor negative de gândire și comportament.

Așadar, procrastinarea este un fenomen comun care poate avea un impact negativ asupra productivității, sănătății mintale și bunăstării noastre fizice. Aceasta poate fi descrisă ca un conflict între centrul plăcerii și centrul de planificare din creierul nostru și poate fi afectată de factori care contribuie la aceasta, cum ar fi genetica, starea de spirit, teama de eșec, perfecționismul și evitarea. Variabilele de mediu, inclusiv termenele extinse, distragerile și tentațiile pot contribui, de asemenea, la amânare.

Vă mai recomandăm și: 

Cine a fost John Locke? „Fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor”

De ce au prosperat psihopații de-a lungul istoriei evoluției omenirii?

Unii narcisiști vânează statutul, iar alții râvnesc admirația celorlalți, arată noi cercetări

O nouă terapie împotriva coșmarurilor a fost descoperită