De ce obișnuim să amânăm lucrurile?

Unele obiceiuri sunt mai greu de abandonat, iar tendința de a amâna lucrurile este printre cele mai persistente. De ce obișnuim să amânăm lucrurile?

Indiferent dacă este vorba de finalizarea unei lucrări, trimiterea unui e-mail sau ieșirea la alergat, unele sarcini pot părea insurmontabile. Cea mai ușoară modalitate de a evita aceste sarcini este să le amânăm pentru mai târziu sau să nu le finalizăm deloc. Dar de ce obișnuim să amânăm lucrurile; și ce putem face pentru a reduce această tendință?

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

„În esență, amânarea este despre evitare”, a declarat Fuschia Sirois, profesoară de psihologie la Universitatea Durham (Marea Britanie). Mai degrabă decât sarcina în sine, emoțiile legate de o activitate sunt adesea cele care îi determină pe oameni să se sustragă, a spus ea.

De ce obișnuim să amânăm lucrurile?

Abordarea primelor rânduri ale unui eseu universitar poate aduce la suprafață sentimente de îndoială de sine, de exemplu. Atunci când te confrunți cu o întrebare sau un subiect amplu despre care trebuie să scrii, lipsa de instrucțiuni clare poate declanșa teama de a nu face bine sau de ce anume ar putea să se întâmple dacă nu faci bine, a explicat Sirois.

Procrastinarea reprezintă o formă specifică de amânare care este atât inutilă, cât și voluntară, ceea ce înseamnă că nu este cauzată de necesitatea persoanei de a prioritiza alte sarcini sau de o urgență neprevăzută, a afirmat Sirois. Persoana care amână obișnuiește să o facă în ciuda conștientizării faptului că sarcina este importantă sau valoroasă pentru ea sau pentru alții și a faptului că amânarea acesteia ar putea fi dăunătoare pentru ea sau pentru alții, a adăugat cercetătoarea.

Procrastinatorii cronici întâmpină de obicei dificultăți în gestionarea și reglarea emoțiilor, a spus Sirois.

Legăturile cerebrale care pot predispune la procrastinare

Într-un studiu de imagistică cerebrală din 2021, Sirois și colegii săi au descoperit că studenții universitari cu un volum mai mare de substanță cenușie în cortexul prefrontal dorsolateral stâng, o regiune a creierului asociată cu autocontrolul, erau mai puțin predispuși la procrastinare decât colegii lor.

Cu cât existau mai multe conexiuni neurale între această parte a creierului și regiunile frontale, cu atât studenții erau mai buni în reglarea emoțiilor negative, concentrarea pe beneficiile pe termen lung și continuarea sarcinilor. Cei cu mai puține conexiuni între aceste zone erau mai predispuși să amâne munca în detrimentul recompenselor viitoare, au concluzionat cercetătorii.

Dificultățile în reglarea emoțiilor explică parțial de ce persoanele cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) au șanse mai mari să procrastineze.

De ce obișnuim să amânăm lucrurile și ce legătură are asta cu „amenințările”?

Un studiu din 2018 a arătat, de asemenea, că centrul creierului responsabil cu detectarea amenințărilor, amigdala, tinde să fie mai mare și, prin urmare, mai sensibil la persoanele care amână. „Amenințarea poate fi ceva mărunt”, a spus Sirois, cum ar fi formularea unui e-mail, de exemplu. Dar disconfortul anticipat poate fi puternic, așa că dorința de a evita disconfortul poate anula orice considerații asupra consecințelor nerealizării sarcinii.

Cu cât existau mai puține conexiuni între amigdală și o altă regiune a creierului numită cortexul cingulat anterior dorsal, care determină modul în care reacționăm la amenințările percepute, cu atât oamenii erau mai predispuși să amâne, conform studiului.

„Ca orice trăsătură de personalitate, există unele fundamentări biologice”, a spus Sirois. Cercetările sugerează că procrastinarea este legată de impulsivitate la nivel genetic și poate fi o trăsătură moștenită. Sirois a spus că „pot exista anumite fundamentări genetice, dar asta nu înseamnă că ești blocat și obligat să rămâi așa”.

Factorii de mediu sunt la fel de importanți în modelarea răspunsului nostru la sarcini aversive, a spus Sirois. O persoană care nu amână în mod obișnuit poate face acest lucru dacă se găsește într-o situație care îi epuizează resursele de adaptare pe o perioadă îndelungată, cum ar fi decesul unui membru al familiei.

Cum putem renunța la procrastinare?

„Amânarea devine o modalitate rapidă, ușoară și ‘murdară’ de a-i face față unui lucru, chiar dacă este o modalitate evitantă, atunci când resursele de adaptare sunt epuizate”, a spus Sirois. Dar procrastinarea poate adăuga mai mult stres prin faptul că în mintea persoanei rămâne grija sarcinii neîndeplinite, declanșând astfel un cerc vicios care poate afecta sănătatea mintală, performanța academică și poate duce la dificultăți financiare, scrie Live Science.

Din fericire, cercetările au arătat că dacă învățăm să gestionăm emoțiile negative, acest lucru ne poate ajuta la să reducem procrastinarea. Sirois ne recomandă să facem un pas înapoi atunci când o sarcină pare copleșitoare pentru a evalua ce emoții a declanșat situația și de ce doriți să le evităm.

În cazul unui eseu universitar sau a unei sarcini de muncă, acest lucru ne poate ajuta să clarificăm incertitudinile legate de ceea ce presupune sarcina sau să o împărțim în sarcini mai mici, a spus Sirois. Găsirea unui sens în ceea ce privește sarcina și recompensarea pentru finalizarea acesteia ar putea fi, de asemenea, utilă, a adăugat ea.

Dar dacă acesta este anul în care vreți să nu mai procrastinați, vă puteți pune dorința de a fi mai îndurători față de voi înșivă. „Iertarea pentru procrastinare este foarte eficientă în reducerea ulterioară a amânării”, a spus Sirois.

Vă recomandăm să citiți și:

O treime dintre bărbați ar vrea să aibă mai multe partenere în același timp

A fost creată o nouă metodă de imprimare 3D în corpul uman

O Inteligență Artificială făcută din celule cerebrale umane a recunoscut vorbirea

Lumina solară simulată ar putea ameliora simptomele de Alzheimer