Mamele, presate să slăbească: crește numărul femeilor care renunță la alăptare pentru injecții de pierdere în greutate

Sursa foto: Shutterstock

Publicat: 03.11.2025

Pentru Lydia, o tânără mamă din Țara Galilor, ideea de a slăbi cu ajutorul injecțiilor-minune a apărut încă din timpul sarcinii.

„Toată lumea vorbea despre ele, erau peste tot în reclame. M-am gândit: așa o să slăbesc pentru nunta mea de anul viitor”, povestește ea, potrivit The Guardian.

Deși perioada maternității i-a adus o nouă formă de acceptare a propriului corp, presiunea de a reveni rapid la silueta „de dinainte” nu a dispărut. În grupul său de gravide, jumătate dintre femei au renunțat la alăptare pentru a începe diete drastice sau tratamente cu injecții GLP-1, adică medicamente destinate pierderii în greutate, interzise în timpul sarcinii și alăptării.

„Atunci când copilul meu a ajuns la terapie intensivă, nu mai conta nimic altceva decât să trăiască. Dar după câteva luni, toți din jur îmi spuneau că ar trebui să fiu mai slabă. Am început să mă simt vinovată că nu reușesc”, spune Lydia, acum la șapte luni după naștere.

Lydia nu este singura în această situație. Potrivit Breastfeeding Network, numărul mamelor care întreabă despre siguranța medicamentelor de slăbire în timpul alăptării a crescut cu 145% între vara 2024 și vara 2025.

„Cele mai multe întrebări sunt despre injecțiile GLP-1, cum ar fi Mounjaro, Ozempic sau Wegovy, care nu sunt recomandate în alăptare”, precizează Amanda Da Costa, coordonatoare clinică a serviciului „Drugs in Breastmilk” (Medicamente în timpul alăptării, n.r.).

Totuși, tot mai multe femei aleg să le folosească, deși riscurile pentru sugar rămân neclare.

„Nu avem suficiente date despre cum se transferă aceste substanțe în laptele matern. Studiile pe animale arată posibile efecte asupra creșterii și dezvoltării hormonilor intestinali ai bebelușului. Este o chestiune extrem de serioasă”, avertizează dr. Jan Toledano.

Pe fondul unui val de reclame online, mulți furnizori privați vând aceste medicamente fără verificarea atentă a situației pacienților. Unele femei omit să menționeze că alăptează, iar clinicile rareori cer dovezi.

„Lipsa de control este îngrijorătoare. Se vorbește despre sprijin nutrițional, dar de cele mai multe ori el nu există”, spune Toledano.

Cu alte cuvinte, femeile aflate în una dintre cele mai vulnerabile perioade din viața lor sunt expuse unei presiuni uriașe.

„Este o perioadă de haos hormonal și emoțional. Femeile își caută identitatea, iar promisiunea unei soluții rapide pare irezistibilă”, explică Toledano.