Arheologii au descoperit prima dovadă științifică a ciumei negre în Edinburgh

Prima dovadă științifică a existenței ciumei negre în Edinburgh a fost descoperită pe rămășițele unui adolescent care a murit în secolul al XIV-lea. S-a descoperit că placa dentară de pe dinții copilului conține agenți patogeni ai bacteriei responsabile de ciuma bubonică.

Descoperite inițial în 1981 pe terenul Catedralei St Giles, rămășițele au fost supuse unei noi analize detaliate, folosind metode avansate, inclusiv secvențierea ADN-ului antic, analiza izotopică și datarea cu radiocarbon.

John Lawson, curatorul de arheologie al Consiliului orașului Edinburgh, a declarat că este o descoperire „foarte interesantă”.

„Acest adolescent are ADN-ul antic al bacteriei Moartea Neagră”

Lawson a spus că tânărul a fost îngropat cu grijă, și nu într-un mormânt comun, cum era mai obișnuit pentru victimele din acea perioadă, potrivit BBC.

Scheletul, care datează din perioada 1300-1370, care coincide cu perioada ciumei negre, a fost unul dintre cele 115 exhumate în urmă cu aproape 45 de ani pentru a face loc treptelor din interiorul catedralei de pe Royal Mile.

De atunci, acestea au fost păstrate în arhivele orașului.

Noile lucrări asupra cadavrelor medievale au fost comandate ca parte a Edinburgh 900, o sărbătoare de un an a celei de-a 900-a aniversări a orașului.

Catedrala, fondată în 1124, a marcat și ea acest moment important.

„Acest adolescent are ADN-ul antic al bacteriei Moartea Neagră, al ciumei bubonice, ceea ce este cu adevărat interesant”, a spus Lawson.

Boala, care nu ar fi putut fi detectată pe oase, a putut fi identificată doar cu ajutorul testelor moderne de ADN.

Ciuma bubonică este cel mai frecvent tip de ciumă

Lawson a declarat: „Știm că ciuma neagră a existat, dar faptul că acum putem lega această persoană de evenimente istorice este foarte interesant”.

Pandemia ciumei negre a fost cauzată în principal de ciuma bubonică.

Ciuma bubonică este cel mai frecvent tip de ciumă, cauzată de bacteria Yersinia pestis, caracterizată prin umflarea ganglionilor limfatici.

Denumirea de „ciumă neagră” a apărut probabil din cauza leziunilor cutanate și a necrozei țesuturilor (gangrenă) care, în unele cazuri, au făcut ca pielea să devină neagră.

Ciumea neagră a fost o pandemie istorică specifică care a cuprins Europa între 1347 și 1353. A fost una dintre cele mai mortale pandemii din istorie, ucigând aproximativ 50 de milioane de oameni în Europa.

Lawson a spus că descoperirea înseamnă că se poate contura o imagine mai clară a acestei perioade istorice.

„Fără acest ADN antic, nu am fi știut cum a murit această persoană și, examinând toate cimitirele într-un mod științific adecvat, va fi o schimbare radicală în ceea ce privește modul în care înțelegem și cartografiem istoria noastră”, a adăugat el.

Proiectul a utilizat anterior tehnologia de pionierat a experților de la universitățile din Edinburgh, Aberdeen și Dundee pentru a crea restaurări faciale ale unui număr de schelete.

„Nu am nicio îndoială că mai avem multe de descoperit”

Dr. Maria Maclennan, lector senior la Școala de Design, Colegiul de Artă din Edinburgh (ECA) al Universității din Edinburgh, a condus lucrările de restaurare facială.

Printre acestea se număra un bărbat îngropat în incinta catedralei în secolul al XII-lea și o femeie care era una dintre cele opt femei îngropate în Capela Fecioarei Maria între secolele al XV-lea și al XVI-lea.

Au fost studiați și doi pelerini din secolul al XV-lea.

Margaret Graham, coordonatoarea pentru cultură și comunități a Consiliului Local al orașului Edinburgh, a declarat: „Datorită acestei noi cercetări interesante, am putut să înțelegem mai bine viața celor care au trăit într-un capitol atât de important din trecutul nostru. Fiind un oraș vechi, avem o istorie bogată, iar descoperirea unui tânăr care ar fi murit în timpul ciumei negre este o descoperire extrem de importantă. Nu am nicio îndoială că mai avem multe de descoperit și că patrimoniul și poveștile noastre comune vor fi îmbogățite în timp”.