O societate medievală a rezistat timp de secole, ascunsă în stânci în nordul Spaniei

Niște formațiuni stâncoase aparent banale au ascuns timp de secole o poveste tulburătoare din nordul Spaniei. În cavitățile săpate direct în piatră, o comunitate medievală a trăit izolată aproape 500 de ani, departe de orașele care înfloreau în acea perioadă.

Situl se numește Las Gobas, iar cercetările recente au scos la lumină detalii care schimbă imaginea despre viața din Evul Mediu. Un studiu publicat în revista Science Advances, prezentat de Futura-Sciences, descrie o societate mică și retrasă, „măcinată de boli și erodată de consangvinitate și violență” – o societate afectată profund de maladii, legături de rudenie apropiate și episoade de agresivitate.

• Într-un oraș din România, roboții merg pe străzi și îndeamnă trecătorii să păstreze curățenia
• Cele mai periculoase locuri de pe planetă în care niciun turist nu ar vrea să ajungă

Arheologii au analizat genomurile a 33 de indivizi, pe baza a 48 de fragmente scheletice. Iar concluzia a fost clară: situl a fost locuit între secolele VII și XI. Dintre persoanele identificate, 22 erau bărbați și 11 femei. Studiile genetice arată un grad ridicat de înrudire între indivizi, ceea ce sugerează că membrii comunității proveneau din același nucleu familial extins și că mariajul avea loc frecvent între rude apropiate.

„Anumite societăți adoptau un mod de viață autarhic”

Viața în aceste grote nu era doar izolată, ci și dură. Analizele indică prezența unor boli infecțioase grave, inclusiv variola, ceea ce demonstrează că nici comunitățile retrase nu erau ferite de epidemiile medievale. Deși trăiau departe de marile centre urbane precum Toledo sau Barcelona, pericolele nu ocoleau aceste grote.

Odată cu migrațiile și transformările politice din Europa de Vest, Spania a traversat numeroase schimbări demografice în Evul Mediu. De la trupele romane la războinicii vizigoți, apoi la cuceritorii arabi și la recucerirea treptată a teritoriilor de către regatele creștine, teritoriul spaniol a cunoscut o istorie marcată de succesiuni de populații și puteri.

„Las Gobas este unul dintre exemplele care demonstrează că anumite societăți adoptau un mod de viață autarhic”, explică cercetătorii, sugerând că oamenii de aici au ales sau poate au fost constrânși să trăiască aproape complet separați de restul lumii.

După secolul al XI-lea, locul a fost abandonat, transformându-se într-o necropolă. Cinci secole de existență au rămas închise între pereții de piatră, până când cercetările moderne au redeschis povestea.

Descoperirea de la Las Gobas nu vorbește doar despre un grup uitat, ci despre fragilitatea vieții în Evul Mediu. Izolarea nu a însemnat protecție, iar supraviețuirea, timp de cinci sute de ani într-un astfel de univers închis, a avut un preț greu de imaginat astăzi.