Machiajul la copii: necesitate sau vanitate? Iată ce spun părinții și specialiștii!

Semnele au fost clare de la început: piruete prin casă, priviri studiate în oglindă, fascinația pentru cutia muzicală.

„Vrei să vezi spectacolul meu de dans magic?”, a întrebat fetița. Pentru mamă, răspunsul era evident: era un „copil de dans”.

• Una dintre cele mai rare flori din lume, văzută tot mai des la Cazanele Dunării
• De ce VPN-urile vor deveni în curând o tehnologie de domeniul trecutului?

Tatăl s-a îngrijorat: presiunea performanței, imaginea corporală, stereotipurile de gen și, mai ales, machiajul.

Dacă în trecut machiajul de scenă era o parte ludică a competițiilor și spectacolelor, astăzi întrebarea dacă este potrivit pentru copii devine tot mai apăsătoare. Este normal ca preadolescentele să învețe eyeliner-ul „cat-eye” înainte de a stăpâni scrisul de mână?

În Australia, Amy Graham, fondatoarea Awaken Dance & Fitness Academy, a construit un studio axat pe incluziune și confort. Ea face parte dintr-un val de școli care nu impun uniforme stricte, cocuri obligatorii, competiții sau machiaj de scenă.

„Dansul, mai ales în primii ani, este despre bucurie, mișcare, exprimare de sine și apartenență, nu despre aparență. Copiii sunt deja frumoși fără îmbunătățiri, iar noi suntem atenți la mesajele subtile pe care le poate transmite machiajul? că trebuie să arăți diferit pentru a performa”, spune Graham.

Pe de altă parte, susținătorii tradiției invocă argumente practice, potrivit The Guardian.

Damian Smith, director artistic al National Ballet and Drama School din Melbourne, explică: „Sub lumina reflectoarelor, chipul se estompează rapid și expresivitatea se pierde. Machiajul nu există din vanitate, ci pentru a reda conturul, pentru a permite publicului să citească expresiile și să identifice clar interpretul pe scenă.”

Totuși, avertizează el, la copiii mici este nevoie de măsură: „Scopul este să evidențiezi subtil trăsăturile naturale, nu să le copleșești… trebuie să rămână adecvat vârstei, decent și moderat. Machiajul ar trebui să susțină dansatorul, nu să concureze cu el.”

Yahna, fostă dansatoare profesionistă, își amintește cu plăcere experiențele de pe scenă: „Mi-a plăcut procesul; era parte din spectacol, din magie. Nu era ceva impus.”

Ea consideră că micii dansatori pot face diferența între estetica scenică și standardele de frumusețe din viața de zi cu zi: „Nu era vorba despre standarde de frumusețe; era despre a îmbrăca un costum și a deveni un personaj.”

Alți părinți, precum Lauren, asistent social, preferă studiourile fără reguli stricte privind machiajul sau prezentarea. „Atunci când sunt mai mari, putem alege singuri. Dar la trei ani, mesajul pe care vreau să-l primească fiica mea este că ceea ce face este deja suficient, nu trebuie să-și schimbe aspectul ca să participe.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Instagram va alerta părinții atunci când copiii caută „în mod repetat” anumiți termeni

Roboții prezentați la un festival din China s-au „urcat” pe pereți și au dansat alături de copii

Ceva minunat se întâmplă în creierul mamelor și al copiilor atunci când se joacă împreună

Mutații ADN au fost descoperite la copiii muncitorilor de la Cernobîl