Pământul pierde tot mai mult din gheața marină, avertizează cercetătorii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Gheața marină arctică a atins suprafața maximă anuală de 14,29 milioane de kilometri pătrați pe 15 martie anul acesta, puțin sub recordul minim de anul trecut de 14,31 milioane de kilometri pătrați.

Aceste noi date întăresc concluziile oamenilor de știință conform cărora tendința descendentă a stratului de gheață continuă.

• La câte facultăți poți studia simultan, având și un job? Potrivit unei studente din Viena, numărul…
• Ce nu vor mai avea voie turiștii să facă în Croația? Chiar locuitorii au cerut asta!

Suprafața maximă a gheții din acest an se situează cu aproximativ 1,3 milioane de kilometri pătrați, sub media din perioada 1981-2010, potrivit Centrului Național de Date privind Zăpada și Gheața (NSIDC).

Între timp, în Antarctica, care a intrat acum în toamnă, minimul anual al gheții marine de vară a fost înregistrat la 2,58 milioane de kilometri pătrați pe 26 februarie – cu 260.000 de kilometri pătrați sub media din perioada 1981-2010. Cifra, însă, este încă peste minimul record de 1,79 milioane de kilometri pătrați, stabilit pe 21 februarie 2023.

Într-un interviu acordat publicației Anadolu, Mahmut Oguz Selbеsoglu, directorul Centrului de Cercetare Polară al Universității Tehnice din Istanbul, a declarat că ghețarii și gheața marină joacă un rol esențial în menținerea echilibrului radiativ al planetei. Simplu spus, este echilibrul care susține viața pe Pământ.

Pe măsură ce gheața se topește, acest echilibru se schimbă: evaporarea crește, efectul de seră se intensifică, iar încălzirea globală se accelerează, creând un ciclu de pierdere continuă a gheții, a spus el.

Selbesoglu a remarcat că topirea este concentrată în zonele marginale de gheață din Marea Barents, Marea Bering și zonele periferice ale Atlanticului de Nord.

Arctica se încălzește de patru ori mai repede decât rata medie globală, a spus el.

El a explicat că amplificarea arctică determină declinul gheții marine și consolidează efectul de topire a gheții sub gheață a oceanului, ceea ce înseamnă că, chiar și atunci când stratul de gheață se extinde temporar, acesta este mai subțire și, prin urmare, mai vulnerabil și se topește mai rapid.

Selbesoglu a menționat că maximul gheții marine de anul trecut a fost atât minimul anual, cât și minimul istoric.

„Aproape toate valorile maxime record au avut loc în ultimii zece ani. Acest lucru este foarte semnificativ, deoarece ne spune că există o tendință sistematică și accelerată aici – nu este vorba doar de topirea verii, ci de o reducere a cantității de gheață care ar trebui să se formeze iarna. Acesta este un rezultat care indică o slăbire sistematică și structurală a sistemului”, a spus el.

El a descris procesul ca un lanț de evenimente declanșatoare reciproc. Pe măsură ce suprafața albă se micșorează, mai multă lumină solară este absorbită decât reflectată, generând mai multă căldură – ceea ce, la rândul său, înseamnă o pierdere mai mare de gheață, o evaporare mai mare și un efect de seră mai puternic.

„Acest lucru duce la schimbări climatice și la răspunsuri meteorologice severe, cum ar fi evenimentele meteorologice extreme”, a adăugat Selbesoglu.

Selbesoglu a subliniat că stoparea pierderii gheții necesită reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, eliminarea treptată a combustibililor fosili, accelerarea tranziției către energia regenerabilă, reducerea emisiilor de carbon negru și implementarea unor măsuri care vizează în mod specific regiunea arctică.

El a concluzionat menționând că schimbările care au loc în Arctica nu au o semnificație locală, ci globală – servind drept semnal de avertizare timpurie pentru viitorul întregului sistem climatic.