China a atins un prag simbolic în tranziția energetică: pentru prima dată, capacitatea instalată de energie solară a depășit-o pe cea a centralelor pe cărbune. Schimbarea vine într-o țară care rămâne cel mai mare emițător mondial de gaze cu efect de seră.
La sfârșitul lunii iulie 2026, China avea o capacitate solară instalată de 1,286 miliarde de kilowați, potrivit Administrației Naționale pentru Energie, citată de Euronews. Capacitatea centralelor pe cărbune era de 1,285 miliarde de kilowați. Diferența este mică, însă semnificația este uriașă: energia fotovoltaică a devenit, pentru prima dată, categoria cu cea mai mare capacitate instalată din sistemul energetic chinez.
În primele șapte luni ale anului, producția de energie solară a Chinei a ajuns la 802,4 miliarde de kWh, cu 15,5% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025. Energia solară a reprezentat aproximativ o optime din producția totală de electricitate a țării. Este rezultatul unei expansiuni masive a regenerabilelor. Numai în 2025, China a instalat un record de 315 GW de energie solară și 119 GW de energie eoliană, împreună reprezentând peste 80% din capacitatea nouă de producție instalată în acel an.
Depășirea cărbunelui în ceea ce privește capacitatea instalată nu înseamnă însă că energia solară a devenit principala sursă de electricitate a Chinei. Cărbunele continuă să aibă un rol major în producția de energie, iar avantajul său este că centralele pot produce electricitate și atunci când soarele nu strălucește.
Totuși, există și un alt semnal important. Producția de electricitate pe bază de cărbune a Chinei a scăzut cu aproape 2% în 2025, chiar dacă cererea totală de energie a continuat să crească. A fost prima scădere în șase ani și, potrivit unor analiști citați în sursă, prima dată când producția pe bază de cărbune a scăzut în timp ce cererea de electricitate a crescut.
Diferența față de Europa nu ține doar de suprafața disponibilă pentru panouri. China controlează o mare parte din lanțul de producție pentru tehnologiile de energie curată și deține numeroase brevete în domeniu. La acestea se adaugă costuri mai mici cu forța de muncă și capacitatea industrială uriașă. Și infrastructura energetică joacă un rol important. Rețeaua chineză este considerată mai eficientă în gestionarea energiei provenite din surse multiple, în timp ce infrastructura europeană este descrisă drept învechită în anumite privințe. Una dintre soluțiile propuse pentru Europa este o mai bună integrare și „hibridizare” a surselor de energie regenerabilă.
Diferența de ritm se vede clar în cifre. În 2023, China a instalat între 180 și 230 GW de capacitate solară, în timp ce toate țările europene împreună au instalat aproximativ 58 GW. Avantajul acumulat de Beijing este, prin urmare, considerabil. China și-a stabilit obiectivul de a atinge vârful emisiilor de carbon până în 2030 și neutralitatea climatică până în 2060. Expansiunea accelerată a energiei solare și eoliene poate contribui decisiv la atingerea acestor ținte. În același timp, însă, dimensiunea tranziției chineze trebuie privită în context: țara este în continuare cel mai mare emițător mondial de gaze cu efect de seră, iar cărbunele rămâne o componentă esențială a sistemului energetic.
Datele arată o schimbare importantă în competiția globală pentru energia viitorului. Europa a făcut progrese semnificative în dezvoltarea energiei solare, însă ritmul Chinei este mult mai rapid. Diferența nu este doar una de investiții în panouri, ci și de industrie, infrastructură, rețele electrice și capacitate de producție. Iar faptul că energia solară a depășit cărbunele la capitolul capacitate instalată reprezintă mai mult decât un record statistic. Este un semnal că una dintre cele mai mari economii ale lumii își schimbă treptat centrul de greutate energetic – chiar dacă drumul de la construirea capacității solare până la renunțarea efectivă la combustibilii fosili este încă lung.