Gheturile de la Polul Sud dezvaluie 800 000 ani de secrete

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Informatiile pe care le pot obtine din studierea bulelor de aer, vor permite oamenilor de stiinta sa dea timpul inapoi, pentru a stabili o corelatie corecta intre concentratia de gaz care cauzeaza  efectul de sera si temperaturile inregistrate in Antarctica. Acest fapt ar putea demonstra teoria conform careia incalzirea planetei este cauzata de activitatile umane. Doua echipe internationale de cercetatori au publicat in revista Nature ultimele rezultate ale analizelor ultimilor 800.000 de ani, consacrate in mod special studiului dioxidului de carbon si metanului. Niciodata paleoclimatologii nu s-au intors atat de departe in timp. Rezultatul ultimilor 20 de ani de cercetare, au confirmat numeroase ipoteze, dar au relevat si situatii inedite. Oamenii de stiinta au confirmat existenta a noua cicluri climatice alternante, intre erele glaciare si cele interglaciare (mai calde). O alta concluzie majora a fost aceea ca nivelul de dioxid de carbon de astazi este cel mai ridicat din ultimii mii de ani.

Cea mai calda perioada identificata a avut loc in urma cu 320.000 ani. La acel moment, nivelul dioxidului de carbon era de 320 ppm si cel de metan era de 780 ppm, in comparatie cu cele doua cote pe care le ating azi: 380 ppm si 1800 ppm. In acea perioada temperaturile de la Polul Sud erau cu 3 pana la 5 grade mai ridicate decat astazi. Insa spre deosebire de recenta schimbate climatica, care s-a petrecut intr-o perioada scurta de 150 de ani, cea din trecut s-a produs de-a lungul a cateva mii de ani, lasand timp climatului sa se adapteze”, declara Jerome Chappelaz, director adjunct al Laboratorului de geologie si glaciologie a mediului din Grenoble. O alta concluzie a studiului este ca variatiile climatice rapide din timpul glaciatiunilor nu se explica nici prin durata, nici prin intensitatea glaciatiunilor. Acest fapt releva caracterul mai degraba sistematic al acestora.
“Este surprinzator, deoarece ne asteptam ca producerea lor sa depinda de volumul calotelor de gheata din Atlanticul de Nord, insa se pare ca nu este asa.”, marturiseste Jerome Chappelaz.

Sursa: LeFigaro