Pericolele nemuririi

In toate povestile care implica ideea vietii vesnice, aceasta
caracteristica vine cu un pret teribil. Avem celule nemuritoare
inca din anii ’50; se numesc „HeLa” si au fost recoltate din
tumorile canceroase cervicale ale Henriettei Lacks, o casnica din
Maryland, care a decedat in 1951.

Dar descoperirea facuta recent de trio-ul castigator al unui Premiu
Nobel este o adevarata poteca spre numurire. Cercetatorii au
identificat o cheie chimica ce poarta denumirea de telomeraza,
echivalentul celular al unui aparat de realizat fotocopii. Atunci
cand cromozomii se multiplica, se folosesc de aceasta secventa ADN
ce le permite autoreproducerea prin copiere.

• Cum a ajuns o specie din Marea Neagră să invadeze lacurile din Elveția?
• „Update Go4it” #5: Narcis Drejan vorbește despre pasiunea pentru gaming și impactul tehnologiei în sport

In momentul in care raman fara telomeraza, celulele mor. Dar cand
chimicala exista, ele o primesc continuu, fapt care conduce inerent
la incetarea functionarii sistemelor de colaps celular.

Ceea ce trebuie insa remarcat, este ca celulele nu se sinucid „de
distractie” – motivul pentru care evolutia a limitat viata insasi
este acela ca perioada limitata de functionare a vietii previne
erorile proceselor de multiplicare celulara necontrolate. Absenta
unui asemenea mecanism inseamna cancer, de unde deducem ca a
distruge „comutatorul” vietii inseamna a garanta un viitor
malign.

De aceea, sunt de parere unii vizionari si geneticieni, mai degraba
decat sa ardem etape si sa ne interesam de nemurire, ar trebui sa
parcurgem drumul cu pasi mici si sa ne preocupam de tratarea tot
mai eficienta a bolilor. In loc sa ne jucam cu telomeraza pentru a
opri ceasul, mai bine ne-am concentra eforturile pe antrenarea
imunitatii celulelor si asigurarea unei vieti limitate dar lipsite
de afectiuni si neplaceri.

Sursa:
Dailygalaxy

CITESTE
SI:

• 
  Cum sa traiesti mai mult?
• 
  Secretul nemuririi, la un pas de a fi
  descoperit
• 
  Oamenii vor deveni cyborgi in 20 de ani