Prima pagină D:News

Structura sociala determina gramatica

Redactia Descopera.ro | 01.26.2010 | ● Vizualizări: 80
Structura sociala determina gramatica     limbaj, istorie, geografie, gramatica + zoom
Galerie foto (1)

Limbile cele mai raspandite au gramatici foarte simple, in vreme ce unele cu sub 100.000 de vorbitori ating complexitati impresionante.

De ce anumite limbi au o structura sintactica si gramaticala simpla, iar altele una extrem de complexa? Potrivit conceptiei celei mai raspandite, aceasta diferita articulare ar fi legata pur si simplu de schimbari intamplatoare survenite in contexte istorico-geografice separate: doua limbi foarte diferite, ca engleza si turca , si-ar datora diferentele mai ales istoriei lor, care le-a tinut indepartate in spatiu si timp. Acum, dupa cum au ilustrat intr-un articol publicat in revista PlosOne, Gary Lupyan de la Universitatea Pennsylvania si Rick Dale de la Universitatea Memphis au identificat o corelatie profunda intre anumite caracteristici ale mediului social si unele proprietati structurale ale diferitelor limbi.

Prin intermediul unei analize statistice, cea mai ampla realizata vreodata, care a luat in calcul peste 2.000 de limbi, cercetatorii au descoperit legaturi interesante intre caracteristicile unei limbi, precum dimensiunea populatiei care o vorbeste, complexitatea gramaticala si raspandirea ei.

Limbile vorbite de un numar mare de persoane si cele care s-au raspandit cel mai tare in lume au gramatici mult mai simple, mai ales din punctul de vedere al morfologiei, decat cele cu putini vorbitori si o raspandire redusa. De asemenea, limbile vorbite de peste 100.000 de persoane au o probabilitate de sase ori mai mare sa aiba conjugari ale verbelor simple fata de cele vorbite de mai putin de 100.000 de persoane.

De exemplu, a explicat Lupyan, engleza are o gramatica relativ simpla. Verbele sunt usor de conjugat si substantivele sunt declinate la plural, in plus adaugandu-se un "s" Prin comparatie, idioame din Africa occidentala, precum hausa, au zeci de moduri de a obtine pluralul, iar in multe limbi, precum turca, aymara, ladakhi sau ainu, verbe de tipul "a cunoaste" includ informatii cu privire la sursa respectivei cunostinte a vorbitorului. Aceasta informatie este adesea vehiculata prin intermediul unor reguli complexe, de care alte limbi mai raspandite, ca mandarina, sunt lipsite.

Sursa: Le Scienze

CITESTE SI: