Cum se fotografiază un virus

Ţinând cont de faptul că pentru a atribui o formă adenovirusului
(cel care provoacă conjunctivite şi gastroentrite) au fost necesari
12 ani de studiu, am putea spune că ne aflăm în faţa unui avans
tehnologic de genul celor în măsură să schimbe istoria ştiinţei.
Aceasta este şi speranţa, mărturisită într-un articol din revista
Nature, a unei echipe alcătuite din 80 de cercetători (din 21 de
centre de cercetare diferite), care au colaborat la realizarea
fotografiei.

„Aparatul foto” utilizat a fost Linac Coherent Light Source (
Lclc), primul laser din lume cu electroni liberi care produce
raze X dure (cu o lungime de undă de 0,1
nanometri), aflat în proprietatea Departamentului pentr Energie al
Statelor Unite, şi instalat la Stanford Linear Accelerator Center (
Slac).

• Virusul HIV a fost transformat într-o terapie care poate trata o boală extrem de periculoasă
• Un neurobiolog compară situația COVID-19 din Brazilia cu un „dezastru Fukushima biologic”

Fasciculul lui Lcls este de un miliard de ori mai luminos decât
clasicele raze X, şi atât de intens încât poate traversa oţelul. În
teorie, cu această maşinărie ar putea fi observaţi atomii în
mişcare, sau formarea şi distrugerea legăturilor chimice.

Cum au reuşit cercetătorii să fotografieze un virus intact? L-au luat pe cel mai mare virus
cunoscut, aşa-numitul Mimivirus, şi l-au amplasat pe traiectoria
laserului, apoi „au deschis focul”. Desigur virusul se
dezintegrează, dar datorită faptului că fiecare impuls este atât de
rapid (timpul de expunere este de câteva milionimi dintr-o
miliardime de secundă), cercetătorii au reuşit să obţină toate
informaţiile necesare recreerii imaginii virusului inainte ca
acesta să explodeze.

Din sutele de mimivirusuri puse sub raze X, doar două au produs
suficiente date. Fotografiile acestora evidenţiază structura cu 20
de laturi a învelişului viral; o zonă de material mai dens este
vizibilă în interior, şi ar putea fi ADN. Potrvit cercetătorilor,
impulsuri chiar şi mai scurte şi mai strălucitoare, focalizate pe
zone mai mici, ar putea creşte mult rezoluţia acestor imagini,
pentru dezvăluirea unor detalii de un nanometru.

Sursa: Wired.it