Au apărut primele dovezi care arată că limbajul păsărilor conţine reguli gramaticale

„Cinteza bengaleză are propriile norme, cunoscute sub numele de
sintaxă,” spune Kentaro Abe de la Universitatea Kyoto din Japonia.
„Pasarile cântatoare au o capacitate spontană de a procesa
structuri sintactice în cantecele lor„, adaugă el.

Pentru a arăta cum funcţionează sintaxă la animale, echipa lui
Abe a redat remixuri „non-gramaticale” ale unor melodii ale
păsărilor şi au măsurat răspunsurile venite din partea
cintezelor.

• Fiul regizorului american Rob Reiner, acuzat pentru uciderea părinților. Ce pedeapsă riscă?
• Cel mai nou și avansat portavion al Chinei a traversat Strâmtoarea Taiwanului

Deşi multe animale, inclusiv câinii, papagalii şi
maimuţele sunt cunoscute pentru modul în care interpretează
construcţiile gramaticale şi recunosc cuvintele oamenilor ca pe
obiecte individuale, Abe spune că numai cintezele au dovedit că au
o forma de gramatică în enunţurilor lor. Cu toate acestea,
mulţi specialişti sunt de părere că şi balenele arată prin
cântecele lor că au această capacitate.

În sălbăticie, cintezele bengaleze reacţionează la cântecele
necunoscute, ale altor cinteze, necunoscute. În laborator, Abe şi
colegul său Dai Watanabe de la Agenţia de Ştiinţă şi Tehnologie din
Japonia au exploatat aceste reacţii, evaluând dacă cintezele pot
urmări aceste cântecele non-gramaticale.

Cum au
procedat?

Mai întâi ei le-au pus păsărilor, în mod repetat, înregistrări
cu nişte cântece necunoscute, până când cintezele s-au obişnuit cu
ele şi nu au mai reacţionat. Apoi, au amestecat „silabe” din
cântece şi le-au redat aşa păsărilor. Rezultatele au arătat că
păsările au reacţionat doar în cazul cântecului numit SEQ2,
observând, parcă, o încălcare a regulilor gramaticale.
Aproape 90% din păsări au reacţionat în acest fel, indicând
existenţa unei norme comune în cadrul comunităţii sociale,
specifice în ordonarea secvenţială a silabelor în cântecele
lor.

In experimentele ulterioare Abe a arătat că normele nu erau
înnăscute – acestea au trebuit să fie învăţate. Păsările crescute
în izolare nu au reuşit să reacţioneze la SEQ2 până când ele au
petrecut două săptămâni cu alte păsări. De asemenea, el le-a
învăţat pe păsări norme gramaticale nenaturale, obişnuindu-le cu
una dintre versiunile sale amestecate şi măsurându-le apoi
reacţiile avute atunci când au ascultat variantele remixate, în
care regulile gramaticale erau încălcate.

În ultima parte a studiului, Abe a distrus chimic o zona a
creierului lor, numită nidopaliumul anterior, similară ariei lui
Broca din creierul omului, zonă care este considerată locul în care
percepem expresiile non-gramaticale. Astfel, el a vrut să
demontreze că, la fel ca la oameni, acea regiune din creier le
ajută pe cinteze să perceapă expresiile gramaticale. Totodată el
speră că va putea găsi o nouă teorie legată de originea gramaticii
umane.

Constance Scharff, care studiază ciripitul păsărilor la Free
University din Berlin, Germania, spune că lucrarea este importantă,
deoarece de multe ori se afirmă că oamenii constituie singura
specie care utilizează gramatica.

Sursa:
New Scientist