Domesticirea câinelui: începută, abandonată, apoi reluată

Craniul descoperit de o echipă internaţională de arheologi,
condusă de specialişti ruşi, este diferit de craniile moderne ale
lupilor sau ale câinilor.

Botul este similar ca mărime cu cel al câinilor primitivi, complet
domesticiţi în Groenlanda în urmă cu 1.000 de ani, însă dinţii sunt
mari şi se aseamănă cu cei ai lupilor sălbatici europeni de acum
31.000 de ani.

• Ce mâncăm și ce nu mâncăm în timpul sarcinii? Sfaturi esențiale pentru viitori părinți!
• De ce în unele zile suntem mai productivi iar în altele nu?

În cazul lupilor, indivizii cei mai curioşi şi mai netemători tind
să aibă mai multe caracteristici juvenile (botul mai mic şi mai
lat, dinţi mai apropiaţi între ei), caracteristici care, de-a
lungul generaţiilor, au ajuns să fie specifice câinilor
domestici.

Toate aceste dovezi indică faptul că fosila aparţine unui câine din
etapele foarte timpurii ale domesticirii, susţine specialistul în
biologie evoluţionistă dr. Susan Crockford.

Aceşti câini timpurii ar fi fost utili pentru oameni, ajutându-i la
curăţarea de resturi a adăposturilor şi la alungarea prădătorilor,
dar abia în ultimii 10.000 de ani, câinii au devenit membri cheie
ai echipei, consideră cercetătorii de la Universitatea Oxford,
conduşi de profesorul arheolog Thomas Higham.

Un aspect curios este faptul că acestă formă străveche de câine
siberian pare să se fi oprit însă din evoluţia sa pe drumul
domesticirii. În timp ce oamenii ocupau regiunea Altai în ultima
etapă a erei glaciare, se pare că aceştia au renunţat la câinii
lor, probabil din lipsa resurselor de hrană.

Abia după încheierea perioade glaciare, acum cca. 10.000 de ani,
domesticirea ar fi fost reluată, făcând din câine cel mai bun
prieten al omului.

Sursa: BBC